Am simtit ca este nevoie de cat mai multe informatii legate de aceasta stiinta minunata, pe care foarte multi incearca sa o discrediteze fara a avea nici cele mai mici informatii despre subiect.

Va reamintesc ca Homeopatia este al doilea sistem medical folosit in lume (dupa medicina alopata) si este recunoscuta de OMS si de Ministerul Sanatatii din Romania.

Homeopatia este un domeniu foarte vast, este o disciplina medicala care necesita cunostinte din multe domenii. Ea necesita ani de studii, de experienta practica si cunostinte medicale temeinice. Medicii homeopati, cel putin la noi in tara, sunt absolventi de medicina,  cu specializari post universitare in homeopatie, au parafa si pot profesa la fel ca orice alt absolvent al facultatii de medicina.

Homeopatia este o ramura a medicinei bazata pe principiul analogiei, inteleasa ca similitudine. Este un principiu foarte vechi, enuntat pentru prima data de Pythagoras in secolul VI i.e.n si consemnat de discipilii sai in “Hielor Logos”: ‘Vei afla, pe cat ii este ingaduit unui muritor, ca natura este in toate punctele asemenea cu sine insasi”.

Medicina este una singura, anatomia este una singura iar terapia homeopata este prima descoperita si folosita de om.

Hippocrate este cel care, in secolul V i.e.n a aplicat principiul similitudinii in medicina. E a fost inventatorul observatiei clinice, care trebuie sa fie extrem de minutioasa si orientata catre o intelegere sintetica, holistica, a omului bolnav. Doar in acest fel, sustinea Hippocrate, se poate pune un diagnostic. Considerand unitatea om-mediu esentiala in terapeutica, Hippocrate a stabilit trei orientari fundamentale in arta medicinii: Legea contrariilor, Legea similitudinii, Nautra vindecatoare.

Galien este cel care in secolul II i.e.n a renuntat la principiul analogiei in terapie. GAndirea lui scolastica si dogmatica domina tot Evul mediu medical, poate in afara Scolii medicale din Salerno care continua linia hippocratica in practica.

Paracelsus (1493 – 1541) a dat un suflu noiu udeilor lui Hippocrate. Adept al teoriei semnaturilor, car econsista in a descoperi asemanari intre om si natura, el cauta concordanta intre unorgan bolnav si mijlocul de a-l vindeca. A fost un aparator al individualizarii bolii bolnavului a a tratamentului sau: “trebuie administrat mercurul bolilor care vin din mercur, sare bolilor car eivn din sare si sulf bolilor care vind insulf, adica fiecarei boli un tratament potrivit asa cums ecuvine”. Tot el este un precursor al dilutiilor si atenuarilor preparatelor medicamentoase.

Samuel Hahnemann (1755 – 1843) este considerat parintele medicinei homeopatice. La sfarsitul secolului 18 el a formualt teoria homeopatiei, principiile ei de baza si tehnica de preparare a remediului homeopatic. Hahnemanns-a nascut in Meissen, fiind fiul unui pictor de manufactura de portelan. In 1775 se inscrie la cursurile Facultatii de Medicina din Leipzig pe care le urmeaza cativa ani, apoi se stablieste la Viena pe langa profesorul Quarinm care-l recomanda baronului von Bruckenthal si astfel ajunge la Hermannstadt, Sibiul de astazi, ca bibliotecar, pentru o perioada de aproape 2 ani. In 1779 se intoarce in Germania, isi sustine examenul de doctor in medicina si incepe sa practice ca medic la Hettstadt, Dessau Dresda. S-a casatorit in 1783 si a avut 11 copii.

Hanemann a avut intotdeauna in vedere o cauza interna a bolii si necesitatea tratarii organismului in intregime. In 1789 il regasim la Leipzig unde, deceptionat de practica medicala din timpul sau, inceteaza sa mai profeseze medicina si traieste un timp din traduceri de opere stiintifice din limbile franceza, engleza, italiana. In 1790 in timp ce traducea Materia medicala a lui Cullen, este izbit de aparenta contradictie dintre actiunea febrifuga a chininei si faptul ca poate provoca o febra asemnatoare cu aceea pe care o vindeca. A verificat pe el insusi, si asa au inceput experimentele de remedii, pe care le-a continuat apoi cu Chamomilla, Arnica, etc. care au dus la aparitia lucrartii “Eseu asupra unui noi principiu pentru a descoperi virtutile curative ale substantelor medicinale” in 1796.

In 1805, Hanemann publica rezultatele experimentelor sale inedite, fiind primul care a introdus metoda experimentala la scara umana in practica medicala.

In 1810 publica “Organon”, intre 1811 si 1821 “Materia Medica Pura” iar in 1828 “Bolile Cronice”.

Referirea la forta vitala (Dynams) apare abia prin 1833, in editiile 5 si 6 ale Organonului.

In 1835, la varsta de 80 de ani, vaduv fiind, se recasatoreste cu o pacienta de 35 de ani de origine franceza si se muta in Franta la Paris.

In 1843 se stinge din viata la varsta de 88 de ani si este inmormantat la cimitirul Pere Lachaise.

Discipolii sai au creat scolile homeopatice germana, franceza si anglo-saxona.

In Germania se distinge Scoala purista cu Stapf, care a fondat in 1822 “Archiv fur die Homeopatische Heilkunst“. Rummer si Hartmann care au editat in 1833 “Allgemeine Homeopatriche Zeitung” si Scoala specifista cu Muller, Rau si Griesselich. Acestia din urma admit legea analogiei si experimentarea patogenezica pe om, dar nu recunosc individualizarea bolnavului si simptomele subiective din Materia Medica. Ei prescriu “specific” la o boala nosologic definita.

In SUA, C. Hering (1800 – 1881), de origine germana, elev al lui Hahnemann a introdus metoda prin 1830. El publica o Materia Madica Homeopatica in 10 volume.

T. F. Allen este autorul “Encycolpedia of Materia Medica” intre 1874 – 1879.

J. T. Kent este autorul unui “Repertoriu” si al unei Materia Medica”, ambele de mare valoare. Tot Kent este promotorul orientarii terapeutice uniciste in homeopatie.

Austin, Boericke, Hubbard si R. Schmist sunt alte nume de homeopati renumiti.

In Anglia, homeopatia  a fost introdusa in 1827 de catre Quin si Curie (bunicul lui Piere Curie). Tot pe atunci se fondeaza si Spitalul de Homeopatie din Londra, care exista si astazi. Homeopati cunoscuti au fost Hughes, Burnett, Clarke, Tyler si Templeton.

In Franta, homeopatia a fost introdusa de Guidi si Jahr. Conoaste o mare dezvoltare datorita lui Leon Vannier si Fortier-Bernoville, lui Rouy, Henri Bernard, Kollitch, Renard, Noailles, R. Zissu, Denis Demarque, Etc.

In Elvetia remarcabil a fost Nebel.

In Romania, au fost ilustri inaintasi: Nicolicescu, Barbulescu, Fulga Bratu, Nicea, Parvulescu, Aurian Blajeni, TIberiu IOnescu, Polihroniade si Dr. Doc. Gheorghe Bungetzianum, elev al lui Nicolicescu. Cu totii au fost homeopati minunati a caror amintire a ramas vie pentru toti cei care i-au cunoscut.

O personalitate cu totul aparte in istoria Homeopatiei Romanesti dar si mondiale a fost  Johann Martin Honigberger (1795 – 1869 ) farmacist sas din Brasov, ajuns medic de curte al Maharajahului Ranjit Singh (Lahore). Timp de 50 de ani a strabatut drumurile Asiei, Europei si Africii, a avut o viata plina de aventuri si cu multe actiuni de pionierat.

A introdus pentru prima data in India tratamentul homeopat, a publicat multe scrieri in Romania, India, Aglia, Austria, Franta, USA. In 1852 a publicat la Londra, NY si Calcutta volumul “Thirthy-Five Years in the East, Adventures, Discoverries, Experiments and Historical Sketches, realting to the Punjab and Cashmere; in connection with Medicine, Botany, Pharmacy, & co, togheter with an original Materia Medica; and a Medical Vocabulary in Four European and Five Eastern Languages“. In Romania volumul a aparut sub titlul “Treizeci si cinci de ani in Orient”, in 2004 la Editura Polirom, Iasi.

George Vithoulkas este unul dintre marii homeopati contemporani, care a marcat vietile si carierele multor medici din toata lumea, inclusiv Romania. Nascut in 1932, de origine greaca, Vithoulkas preda in prezent la International Academy of Classical Homeopathy, o academie de prestigiu din Grecia, pe care a fondat-o in 1995.

A studiat homeopatia in Africa de sud si in 1966 a primit o diploma in homeopatie de la Institutul Indian de Homeopatie. Dupa absolvire, s-a intors in Grecia iar in 1972  a fondat “Homeopathic Medicine”, o revista medicala greceasca, de homeopatie.

Este autorul mai multor carti, printre care “Homeopathy: Medicine of the New Man” si “The Science of Homeopathy”. In prezent lucreaza la  “Materia Medica Viva”, o lucrare de referinta cuprinsa in  16 volume. Cartile sale au fost traduse in 23 de limbi straine.

In 1996 a fost distins cu  premiul Right Livelihood Award, supranumit si Alternative Nobel Price. 

Va astept si in zilele urmatoare pe blog, cu un articol mai amanuntit despre istoria homeopatiei in Romania.

Homeopatia, sper ca v-ati dat seama pana acum, nu este o vrajitorie practicata de sarlatani, nu este o minciuna si nu este “o insulta la adresa ratiunii” asa cum spunea (printre altii ? ) Sir John Forbes, medicul Reginei Victoria.

Homeopatia nu este placebo si nu se datoreaza autosugestiei. De ce totusi copiii si animalele raspund pozitiv la medicamentele homeopate este o intrebare provocatoare ramasa fara raspuns. Dar o sa ajungem si la asta.

Pana atunci, ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Citeste si:

Cui pe cui se scoate sau cum functioneaza homeopatia

Homeopatia – intre stiinta si nestiinta

Gem si vaccinuri

Comenteaza cu contul de FB