Generatia #COVID – Viitorii analfabeti emotional

„Sunt medic (din Italia, n.n) și, mărturisesc, îmi este imposibil să înțeleg sensul a ceea ce se întâmplă.

Tocmai am terminat de vizionat un videoclip care arată spațiile amenajate pentru copiii de la creșă și grădiniță pentru o viitoare tabără de vară. Acești copii, după ce au trecut cu succes de barierele termoscanării cu pistolul pe frunte și dezinfectarea mâinilor cu substanțe chimice deloc sănătoase, vor fi întâmpinați, fiecare, în propriul său spațiu exclusiv izolat și îngrădit. Aici vor găsi masa personală din plastic, propriile jocuri – la rândul lor dezinfectate – și educatoarea care îl privește de la distanță, protejată de ochelari și de mască.

Reprogramarea neurologică prin Covid 19 începe chiar de aici: de la copii mai mici, care în loc să socializeze prin contactul cu ceilalți, apropiere, atașament fizic, schimburi de percepție senzorială, joc comun, imitație spontană, vor suporta avertismente de distanțare fizică, imposibilitatea de a vedea expresia feței celor care îi educă și îi însoțesc, acum reduși la rolul de paznic.

Nu va dura mult timp pentru copii să devină capabili să se distanțeze, să se teamă de apropierea celuilalt, să se refugieze în jocul izolat care nu mai poate fi numit astfel, ci doar repetarea autistă a nimicului, să cadă în depresia lipsei de sens.

În plus ei vor risca să devină fobici și obsesivi, compulsivi din cauza curățării și dezinfectării repetate, care impune regula de a nu atinge, de a nu se murdări, de a nu se juca, ceea ce pentru copil este echivalent cu a nu exista.

Omul este om doar atunci când se joacă – ne amintește Schiller într-un eseu despre educație (…) Copilul care se joacă nu își petrece timpul doar distrându-se: mintea, inima și voința lui se angajează într-o activitate foarte serioasă, comparabilă cu cele mai meritorii slujbe pe care le avem noi, adulții.
Joaca îi aduce beneficii pentru sănătatea sa fizică, mentală și emoțională, ceea ce permite structurarea învățării comportamentului, durabilă și utilă pentru echilibrul individual al creșterii sale viitoare.

Copilul care se joacă nu obosește niciodată, ci își regenerează forțele vieții prin joacă, plasându-se într-o relație interioară ritmică între el și lumea din afara lui, repetând gestul neobosit al ritmului nostru respirator sau al pulsului inimii noastre.

Prevenirea tuturor acestor lucruri este mult mai serioasă decât închiderea copiilor în casă, unde cel puțin aceștia erau liberi cu imaginația lor. A-l vedea pe celălalt, dar a nu-l atinge, este o adevărată tortură a sufletului, precum și a fizicului.

Știm cum copiii au fost cei mai puțin afectați de acest nou virus. Datele aflate în prezent în posesia comunității științifice demonstrează o mare contagiozitate, dar o letalitate foarte scăzută în rândul copiilor.

Deci, de ce să-i separați? Pe cine și ce vor imita vreodată copiii din țarc?

Astfel de mici vor primi instrucțiuni din partea profesorului / tutorelui, cu un apel prematur la forța conștiinței lor, în dezacord total cu legile învățării intrinseci, bazată pe imitație non-verbală spontană, proximitate fizică, contact și exprimarea spontană a simpatiei față de cei cu care vor să aibă o legătură, cu adevărat.

Relația cu adultul va fi viciată de incapacitatea de a citi semnele non-verbale care ne însoțesc toate acțiunile și sentimentele, sau expresia mimică, ascunsă de masca impersonală și de citirea privirii prin vizieră sau ochelari.

Această incapacitate de a interacționa empatic, în totalitate, cu ființa pe care o avem în față, cu privirea și cu zâmbetul care fac posibilă dezvoltarea psihică sănătoasă de la începutul venirii noastre pe lume, sunt adevărate atacuri asupra sănătății și creșterii copilului.

Analfabetismul expresiv va fi consecința directă. În plus, dacă singurele nevoi pentru care vor trece de distanțare vor fi cele fizice sau fiziologice de a fi schimbat, hrănit și dezinfectat, copilul va intra în regresie, spre etapele anterioare, neonatale, în care a fost îngrijit în funcție de faptul că nu se putea mișca și nu putea acționa.

Chiar trebuie să suportăm toate acestea? Cu ce tipuri de boli mintale ne vom confrunta în viitorul imediat, la noile generații? Ne simțim cu adevărat în siguranță noi adulții după izolarea copiilor, sau simțim că ne protejăm copiii trimițându-i la o creșă / grădiniță de felul acesta?”

 

Sursa: Dr.Valeria Vincenti, medic specialist în pedagogie infantilă

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

  1. Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
  2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
  3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
  4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *