MEDITAȚIILE – boala și leacul învățământului nostru

Meditațiile mi-au asigurat intrarea într-un liceu bun. Sigur, a fost un schimb bun: dai 200 de lei pe săptămână și îți asiguri viitorul. În clasa a 8-a, toți colegii mei de liceu au făcut meditații săptămânale la mate și română. Toți. Mi-am dat seama atunci că meditațiile reprezintă o industrie mare și o piață neagră enormă întreținută de lipsa de preocupare a profesorilor la orele de la școală. Școala, nici în generală și nici la liceu, nu susține performanța ci doar un elev mediocru spre mediu. Performanța școlară este exclusiv rezultatul meditațiilor.

Sunt 3 lucruri care mă supără mai tare la meditații:

– Faptul că unii profesori reduc în mod deliberat calitatea orelor de la școală pentru ca apoi să facă meditații. Un profesor ne-a spus prin clasa a 8-a că ar trebui să ne bucurăm că nu dăm nush câte mii de euro și că școala este gratis în România. Sigur, în mintea lui, orice lucru gratis este, desigur, de proastă calitate. Dacă vrem calitate trebuie să plătim.

– Meditațiile făcute cu același profesor pe care îl ai la clasă. Mi se pare că asta este mită. Îmi aduc aminte de un coleg care, pentru că luase un 6 la fizică, a ales să facă meditații ca să nu i se strice media. La următorul test a fost singurul care a luat 10. Culmea norocului, făcuse la meditații fix problemele care ne-au picat la test.

– Cu performanțele noastre asigurate de meditații se laudă tot profesorii de la școală deși nu au nicio contribuție. Mai mult, unii primesc salarii de merit și gradații pentru rezultatele noastre.

Nu-i nimic corect atunci cand îți petreci ziua stand câte 6-7 ore la școală să asculți niște profesori care știu materia dar sunt incapabili să o predea ca mai apoi să plătești alți oameni să facă ceea ce ar fi trebuit să facă școala în primul rând.

Până prin clasa a 7-a, aproape toata lumea se bazează pe orele de curs, media trebuie să fie mare pentru că o să conteze la admitere (deci până în clasa a opta educația pare ok, puțini se plâng de lipsa corectitudinii în notare, sau de pedagogia proastă). În clasa a opta lucurile se schimba. Încep meditațiile la română și la mate. Asta înseamnă cam 4 ore pe săptămână, plus vreo 10 ore pentru rezolvarea temelor date de meditatori. Dacă mai adaugi cele 30h de la școală și vreo alte 10 ore pentru temele de a școală ajungi la un efort de minim 55h/săptămână. Mult dacă ții cont că, pentru adulți, legea îi obligă la un program de muncă de 40h pe săptămână. În clasa a 8-a muncim cu mult mai mult decât adulții. Cam cu 30% mai mult.

Teoretic, după evaluarea națională ne putem odihni până la bac. Teoretic. Dacă ai ”norocul” să intri la un liceu bun, primul lucru pe care îl afli de la profesori este că nu ești suficient de bun pentru un liceu performant. Am colegi pe care, șocul acestui mesaj direct, i-a făcut să continue cu meditațiile încă din clasa a 9-a. Performanța școlară cu meditații se ține. Cred că liceele bune sunt doar locuri unde se strâng elevii care își permit să facă meditații.

După bac, te gândești să ieși din țară și să îți iei la revedere de la parinți pentru că nu vrei să faci facultatea în același loc în care îți plătești educația “gratuită”, unde a avea niște note mari “te reprezintă” până când ai de dat un examen care chiar surpinde ceea ce poți sau nu să faci.

BAFTĂ la bac! Până schimbăm sistemul nu avem altă șansă.

_______________________________________________________

Opinie primita pe email de la un cititor care isi doreste sa ramana anonim