România – 30.000 de lei despăgubire pentru o profesoară, din partea părinților unor elevi care au umilit-o în online

După ce a aflat despre existența unor fotografii photoshopate care îi ironizau imaginea, o profesoară din Cluj i-a chemat în judecată pe cei doi autori minori. Aceștia sunt elevi, iar prin reprezentanții lor legali, respectiv părinții,  le-au fost solicitate despăgubiri în valoare de 50.000 ca daune morale pentru atingerea adusă demnității și reputației personale. 

Practic, unul dintre elevi a modificat o poză denigratoare și insultătoare la adresa profesoarei și a postat-o pe grupul de Whatsapp al clasei. După o anumită perioadă de timp, acest elev a reluat fapta, modificând altă poză denigratoare și insultătoare pentru profesoară. 

Cel de-al doilea elev a creat un cont de Facebook cu numele profesoarei, a pus la poza de profil una dintre pozele create de primul elev, iar ce-a de-a doua poză a făcut-o cover pentru profilul respectiv. 

Cei doi elevi erau colegi de clasă la producerea faptelor, respectiv în perioada 2018 – 2018. Mai trebuie menționat că erau în clasa a 7a, dar asta nu i-a împiedicat să repete acest comportament sancționat astăzi de judecătoria din Cluj Napoca. 

Ce este interesant este faptul că părinții celor doi copii minori au formulat întâmpinare, solicitând repsingerea acțiunii reclamantei. Ei au sususținut  că faptele celor doi copii au fost doar o glumă, respectiv prostii copilărești. 

Puteți citi în continuare motivația judecătoarei Monica Feneșan, care critică atitudinea părinților și modul în care aceștia consideră totul doar o glumă. 

”Parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori” si este si firesc sa fie asa, cata vreme parintii sunt primii care „scriu” pe sufletele copiilor, modelandu-le caracterul si constiinta. ”

 

Foto

*********************************************

”In speta, coroborand probele administrate in cauza, instanta retine ca acestea au dovedit faptul ca paratul T.R.F a creat doua fotografii modificate in photoshop, denigratoare la adresa reclamantei, prin faptul ca asociau imaginea acesteia cu imaginea unui animal (maimuta), poze pe care le-a postat pe grupul de Whatsapp al clasei si le-a transmis ulterior si paratului M.C.S, iar acesta a creat pe reteaua de socializare Facebook un cont fals pe numele „B.M.”, cont caruia i-a atasat fotografiile primite de la paratul T.R, ca poza de coperta si respectiv ca poza de profil.

Asa cum s-a mai aratat, niciunul dintre parati nu a contestat savarsirea faptelor sus-mentionate, pe care le-au recunoscut in intregime, apararile invocate in cauza fiind orientate exclusiv spre: 1) lipsa de vinovatie a minorilor in savarsirea acestor fapte, care au fost apreciate ca fiind “prostii copilaresti/glume/teribilisme specifice varstei” si, totodata, o expresie a exercitarii dreptului la libera exprimare; 2) neindeplinirea conditiilor raspunderii civile delictuale.

De asemenea, s-a invocat aspectul ca minorii au fost deja pedepsiti suficient pentru faptele savarsite, deoarece au fost anchetati de organele de politie, li s-a scazut nota la purtare, iar paratul T.R. fost chiar nevoit sa se mute la o alta scoala, toate acestea, producand minorilor mult stres, de pe urma caruia se resimt si in prezent. (….)

Mai retine instanta ca din apararile invocate in speta de persoanele chemate sa raspunda pentru faptele minorilor se desprinde ideea ca aceste fapte nu justifica atragerea raspunderii civile delictuale, deoarece nu exprima o carenta de supraveghere si educatie, ci constituie doar “prostii copilaresti/glume/teribilisme specifice varstei” si, totodata, o expresie a exercitarii dreptului la libera exprimare, insa aceste aparari nu pot fi primite.

Astfel, daca intre elevi (sau unii dintre acestia) si cadrul didactic se poate intampla, in mod firesc, sa nu existe o afinitate emotionala care sa dea nastere, prin ea insasi, dorintei de a arata profesorului pretuire si respect, o astfel de conduita va ramane totusi in mod perpetuu o obligatie etica, de buna cuviinta si buna crestere, iar dispozitiile art. 261/NCC dispun intr-o maniera lipsita de echivoc ca „Parintii sunt cei care au, in primul rand, indatorirea de crestere si educare a copiilor lor minori” si este si firesc sa fie asa, cata vreme parintii sunt primii care „scriu” pe sufletele copiilor, modelandu-le caracterul si constiinta.

Ulterior, la aceasta misiune se alatura si dascalii, carora nimeni altii decat parintii le incredinteaza copiii in acest sens, dar este evident ca revine tot parintilor sarcina de a invata copiii ca au obligatia de a manifesta respect fata de dascali, atat ca profesori, cat si ca fiinte umane, dupa cum parintilor revine si obligatia de a supraveghea copiii.

Or, prin raportare la apararile formulate in cauza, instanta apreciaza ca in speta exista o carenta evidenta, atat in indeplinirea obligatiei de supraveghere, cat si in atitudinea parintilor de a-si invata copiii ca datoreaza respect cadrelor didactice, deoarece din orice unghi si cu oricata ingaduinta ar fi privita, activitatea de batjocorire a unui cadru didactic nu poate fi niciun moment considerata doar o „copilarie/o prostie copilareasca”, asumarea unei astfel de atitudini nefiind justificata nici macar de exercitarea dreptului la aparare, ca strategie procesuala.

De asemenea, nu poate fi primit nici argumentul libertatii de exprimare, consacrat de art. 10 paragraf (1) din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale, deoarece paragraful (2) din acelasi text de lege dispune ca exercitarea acestui drept comporta indatoriri si responsabilitati si poate fi supusa unor restrangeri care constituie masuri necesare, intr-o societate democratica, pentru protectia reputatiei sau a drepturilor altora.

Mai mult, dreptul la libera exprimare cuprinde libertatea de opinie si libertatea de a primi sau de a comunica informatii ori idei fara amestecul autoritatilor publice, respectiv libertatea de a face afirmatii si chiar de a emite judecati de valoare, in masura in care exista o baza factuala suficienta care sa le sustina, in caz contrar considerandu-se depasite limitele libertatii de exprimare (c. Pedersen si Baadsgaard c. Danemarcei, pct. 76; Timpul Info-Magazin si Anghel c. Moldovei, pct. 37).

Or, in speta, faptele minorilor nu au constat in primirea/comunicarea de idei, ci in caricaturizarea unor trasaturi fizice ale reclamantei, astfel ca nu suntem in prezenta unei expresii a libertatii de exprimare, ci a unei actiuni de batjocorire prin care s-a adus atingere imaginii reclamantei, aspect care tine de sfera vietii private a acesteia.

Referitor la sustinerea ca paratul M.C. a sters contul de Facebook creat pe numele reclamantei a doua zi dupa ce l-a infiintat, instanta apreciaza ca aceasta aparare este lipsita de relevanta sub aspectul savarsirii faptei, care a fost instantanee, cata vreme, prin simpla postare a fotografiilor asociate cu numele reclamantei, acestea au fost puse la dispozitia unui numar nelimitat de utilizatori ai platformei.

De asemenea, este lipsita de relevanta si sustinerea ca pe platforma FB exista peste 50 de conturi cu numele B.M., cata vreme contul in discutie a fost creat pe numele reclamantei B.M, iar crearea contului a fost popularizata intre elevi, dupa cum irelevanta este si apararea referitoare la faptul ca organele de politie chemate de directoarea unitatii de invatamant pentru a investiga cele intamplate ar fi adresat amenintari minorului M.C., cata vreme aceste aspecte nu au nicio legatura cu conduita reclamantei.

Mai mult, aceasta aparare nici nu a fost dovedita, ramanand o simpla afirmatie, dupa cum nu a fost dovedita nici sustinerea ca minorul T.R. a fost nevoit sa se mute la alta scoala, deoarece declaratiile martorelor M.A.C si N.A. au dovedit faptul ca transferul minorului a fost realizat ca urmare a dorintei familiei in acest sens.

De asemenea, paratii nu au dovedit nici sustinerile referitoare la faptul ca minorilor le-a fost scazuta nota la purtare din cauza celor intamplate, desi din sustinerile reclamantei, coroborate cu inscrisurile depuse la (f. 87-89) si respectiv cu declaratia data de martorul S.Z., rezulta ca acest lucru s-a dorit, dar nu a fost posibil din cauza amenintarilor si a presiunilor exercitate de parata T.E. pe fondul unui viciu de procedura, astfel ca in final minorul T.R. a primit media 10, iar minorul M.C. a primit media 8, insa nu din acest motiv, ci din cauza unui numar de 50 de absente nemotivate.

Prin urmare, cata vreme minorii au savarsit o fapta cu caracter ilicit, care a adus atingere onoarei si reputatiei reclamantei, iar in speta nu s-a dovedit faptul ca parintii minorilor ar fi exonerati de raspundere civila, urmeaza ca sunt indeplinite toate cerintele prevazute de art. 1372/NCC pentru angajarea raspunderii civile delictuale a acestora, iar instanta apreciaza ca modalitatea optima de reparare a prejudiciului cauzat reclamantei consta, atat din plata unor despagubiri, cat si din prezentarea publica de scuze, in conditiile art. 253/NCC, motiv pentru care va dispune in acest sens si, in consecinta, va obliga paratii sa achite reclamantei suma de 30.000 lei, cu titlu de despagubiri si, totdata, va obliga paratii la publicarea, pe cheltuiala proprie, a prezentei hotarari intr-un cotidian local de larga audienta.

In ceea ce priveste despagubirile acordate, se impune precizarea ca cuantumul acestora a fost stabilit, atat cu luarea in considerare a gravitatii valorilor sociale lezate, cat si a naturii prejudiciului cauzat reclamantei, precum si a faptului ca pentru repararea acestui prejudiciu s-a dispus si masura prevazuta de art. 253 alin. (3) lit. a) si alin. (4)/NCC.”

Sursa: clujust.ro

 


Comenteaza cu contul de FB

One thought on “România – 30.000 de lei despăgubire pentru o profesoară, din partea părinților unor elevi care au umilit-o în online

  1. civile, faptele acestora fiind “prostii copilaresti” si nu lenocin sau continut denigrator al imaginii profesorului, ci o expresie a dreptului la libera exprimare si o gluma intre colegi.

    Este extrem de important ca parintii sa cunoasca si sa fie constienti de gravitatea faptelor savarsite de catre proprii lor copii, sa le atraga atentia cu privire la respectarea legii si a culturii civice, sa le explice corect consecintele implicate, inclusiv cele penale, in cazul nerespectarii directiilor primite. Este profund gresit ca, in prezenta legilor civile si penale, sa tratezi acest comportament ca fiind “prostii copilaresti” sau ca pe o gluma intre copii, aspect care trebuie sa fie corelata si cu evidenta cunoastere de catre parinti a leurilor copii, cu riscul coexistent al unei vatamari aduse persoanei sau demnitatii altuia.”

    Se pare ca judecatoarea Monica Fenesan a dat un verdict greu, dar potrivit legilor si culturii civice. Acest caz demonstreaza ceea ce multi parinti si elevi au trecut cu vederea sau uitat – si anume ca fiecare comportament are consecinte si nu este permis sa-ti faci propriile reguli. Este important ca atat parintii, cat si elevii sa inteleaga ca orice comportament sau vorbire neadecvata are consecinte si ar trebui sa fie tratata ca atare.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *