„O nenorocită de notă a ucis un copil. Păcat, mare păcat!”
Moartea neașteptată a Ștefaniei i-a socat pe cei din jurul ei, in special pe parintii colegilor ei. Pentru că, nu-i asa, orice părinte se gândește că in orice moment, în locul Ștefaniei ar putea fi propriul copil.
Ștefania avea doar 15 ani și a decis să își încheie socotelile cu viața aruncându-se de pe o clădire, în Olimp. Luase o notă mică la o materie și, urmare a umilirii ei repetate de către un cadru didactic, ajunsese la concluzia că nu este bună de nimic și că nu mai are rost să trăiască. Așa i-a scris într-un mesaj pe telefon unui prieten apropiat.
Înainte de a se sinucide, Ștefania a vorbit cu unul dintre pritenii săi, căruia i-a transmis un mesaj. „Adio, ăsta e ultimul meu mesaj. Mi-am ales singură acest drum. Sper că mă veți ierta pentru ceea ce fac. Lumea avea dreptate, sunt o proastă și un nimic. Aici Ștefi, terminat”, a fost o parte din mesajele ei cutremurătoare.
Vestea morţii elevei de la liceul din Mangalia i-a şocat pe toţi prietenii ei, iar motivele au fost dezvăluite pe Facebook.
„O nenorocită de notă a ucis un copil. Păcat, mare păcat!”, este doar unul dintre mesajele postate referitor la moartea Ştefaniei.
Ce învățăminte putem trage din trista dispariție a Ștefaniei?
Că nu trebuie să mai acceptăm abuzurile niciunui profesor față de niciun elev.
Dacă ești elev și ai fost jignit, umilit, înjosit de un cadru didactic, ridică-te frumos în picioare și atrage-i politicos atenția acelui profesor că greșește. Dacă insistă în greșeala lui, spune părinților și directorului școlii.
Dacă ești profesor, învățător, educator, lasă-ți toate frustrările acasă odată ce ai intrat pe ușa clasei. Acolo nu faci șaibe, șuruburi sau rulmenți, pe care le poți arunca la lada de rebuturi dacă le faci greșit. Acolo, în sala de curs, construiești caractere umane și clădești destine. O vorbă greșită de-a ta îl poate face pe-un copil să creadă că nu reprezintă nimic și să-și pună capăt zilelor, așa cum a făcut și Ștefania. La fel cum o vorbă de încurajare de-a ta îl poate face să-și ia zborul și să devină unul dintre cei mai buni.
Dacă ești elev și vezi un astfel de comportament abuziv, umilitor, al unui cadru didactic, asupra vreunui coleg de-al tău, ridică-te în picioare și atrage-i politicos atenția că greșește.
Solidarizați-vă cu cel umilit. Mâine ați putea fi voi în locul lui.
Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:
- Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
- Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
- Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
- Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte
Sharing is Caring! ❤
******************************************************************
Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.
Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.
Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.
Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).
Comenteaza cu contul de FB
Pacat ca a ales sa se sinucida. Un lucru este cert. In momentul in care un profesor jigneste un elev, este clar ca acel profesor la randul lui a fost umilit sau injosit candva. Toate aceste traume psihice avute in copilarie, la maturitate se rasfrang prin comportament. Unii stiu sa faca fata problemelor, dar din pacate acestia sunt putini. Eu , una, nu mi-as dori sa fiu in locul profesoarei. Constiinta ei va fi tot timpul incarcata cu moartea unui copil si cred ca pedeapsa mai mare ca asta nu exista. Dragi parinti, ocrotiti-va copiii, aratati-le tot timpul afectiunea voastra. De multe ori ajunge si doar un gest tandru, o mangaiere sau o vorba de incurajare. Conteaza enorm de mult ca ei sa se simta in siguranta, sa simta ca are un sprijin la nevoie. Cum le formati caracterul de mici, asa vor fi si la maturitate. Parintii sunt intotdeauna primul model in viata copiilor.
Nota mică poate ca este meritată într-un anumit moment, dar umilirea nu are scuze, indiferent din partea cui vine ( elev, profesor, părinte).
Sistemul din care fac parte cadrele didactice, se numește sistem al educației. Si cum știu unii sa facă “educatia” : găsești pe cineva mai slab/mic si îl umilești, nu oricum, ci cu spectatori si de fiecare data când il prinzi.
Directorului, inspectorului, ministrului, nu i-ar spune ca e prost ca de, își pierde slujba.
Daca ar fi vorba de un director? Face cineva ceva? Ma indoiesc.
E plin de deștepți pe aici… Lăsați profesorii sa își facă MUNCA! eu nu m am sinucis ca am luat 2 la matematica în primele zile de liceu. M a spurcat nebunul ala bețiv 4 ani. Și trăiesc. Și profesorul se poate sinucide pentru ca un elev îl jignește.
Avem unul dintre cele mai proaste sisteme educaționale de pe glob. Profesorii nu își fac treaba , nu e vina lor , atât s-a putut in țara asta. E un sistem care schilodeste mintea, frustreaza, ii face pe copii sa concureze intr-un mod greșit , sa fie deprimați. Părinții pun presiune … majoritatea .. din cauza ca suntem prea mulți , ne sufocam. Sa spunem ca acel profesor nu a avut nici o vina e strigător la cer. Când nimeni nu e de vina , toată lumea e de vina . Păcat de un copil la 15 ani sa trăiască asemenea emoții negative. Toți am luat nota 3 sa spunem , și acum hai sa ne lăudam ca nu ne am sinucis? E ridicol , fiecare dintre noi vine cu caracteristici diferite, poate nu ne-am luat viața , dar mulți au fugit de acasă , s-au apucat de droguri , de alcool … e inadmisibil sa tratezi cu atâta superficialitate o asemenea tragedie . Sunteți inconștienți și oamenii inconștienți suferă și nu știu de ce ….