Cand n-o sa ne mai invatam copiii sa plece afara, atunci vor incepe sa lupte pentru tara lor

Toata lumea din bula mea din online se mira de rezultatul alegerilor. De absenta masiva la vot a tinerilor cu varste de 20-24 de ani dar si de faptul ca pe locul 2 a iesit cine nu trebuia.

Eu nu ma mir deloc.

In 10 ani de online am inteles ca realitatea din teren este cu totul alta.

Am inteles cat de usor este sa-ti setezi preferintele in online, sa-ti alegi “prietenii” care au idei similare cu ale tale si cat de bine este cand convingerile personale iti sunt validate si de alte persoane pe care apreciezi.

Cand iesi din online, in schimb, viata arata cu totul altfel. E dura, e socanta, e greu de inteles.

Oamenii sunt greu de acceptat, cu comportamente si convingeri de care fugim atat de mult si de care incercam sa ne refugiem atunci cand fugim in online.

In jurul meu vad multi batrani, care voteaza previzibil, asa ca nu ma mira locul 2. Ma mira ca nu a iesit chiar pe 1, daca stiti la ce ma refer.

CITESTE SI: Vrem toalete in scoli, pentru toti copiii!

La fel nu ma mira absolut deloc absenta la vot. Pentru ca absolut toti parintii din Romania (stiu, generalizez, dar exceptiile sunt atat de putine incat nu conteaza), au ca singur scop sa-si trimita copiii in afara tarii.

Pentru asta lupta inca din prima zi in care i-au nascut si pana ajung la varsta scolara. Pentru asta ii mediteaza pana in clasa a 8a, ca sa intre la un liceu bun de unde apoi sa-si ia zborul spre o universitate “de afara”.

Pentru ca dupa aceea sa-si gaseasca un job bun si sa-si faca un rost, intr-o tara civilizata, in care esti respectat si in care merita sa traiesti si sa-ti cresti copii.

Pentru ca Romania nu merita sa-ti faci planuri cu ea.

Cei care au ramas, parinti si copii aproape adulti, sunt cei care nu au reusit inca sa plece. Care sunt intr-un fel de tranzit, in care toate eforturile lor se indreapta in a-si araja o viata in alta parte si care nu au renuntat la gandul de a lasa in urma o tara care nu-i merita.

Atunci cand un parinte, in planurile pe termen lung pe care le are pentru copilul sau, nici macar nu vrea sa auda de posibilitatea ca propriul copil sa ramana in tara, atunci intervine dezastrul.

Pentru ca generatii intregi de copii au crescut in ideea ca Romania este o tara de rahat in care nu merita sa-ti faci un viitor. Acesti copii, tinerii de care miram ca nu au fost la vot, au fost crescuti de parinti care le-au repetat obsesiv ca aici nu e de stat.

“Fugiti dragii nostri copii, duceti-va “afara” ca aici e mult de munca si noi nu avem niciun chef sa schimbam ceva. Mai bine va stim pe voi aranjati, chiar daca departe, decat sa va lasam sa va luptati.”

Aseara, copilul meu mi-a spus ca vrea sa plece din tara. Am trait socul vietii mele pentru ca niciodata in familia noastra nu s-a pus problema sa emigram.

Tot ce facem se intampla in Romania iar planurile noastre pe termen lung includ o batranete intr-o casa dintr-un sat romanesc. Cu copiii si nepotii aproape, cu inima impacata ca nu am dat bir cu fugitii la mai bine si ca am facut cat am putut ca sa construim pentru ei “o tara ca afara”.

Dar copilul meu mi-a spus ca vrea sa plece din tara, pentru ca toti colegii si prietenii vor face acelasi lucru, pentru ca si fratii si prietenii lor mai mari au facut acelasi lucru. Pentru ca sunt din ce in ce mai putini tineri competenti in Romanai, pentru ca parintii i-au invatat sa plece.

Pentru ca in 10 ani vor ramane si mai putini tineri in Romania, iar ce vor lasa in urma va fi o populatie invechita, obosita si plina de dor dupa copiii si nepotii care sunt departe si vorbesc in alta limba.

Copiii nostri vor sa plece afara pentru ca noi i-am invatat asta. Ce este aici nu conteaza, nu ai pentru ce sa lupti, char daca esti inca in tranzit in tara ta.

Ce este important, pentru parintii din generatia nostra, este ca ai lor copii sa plece departe.

Dar eu nu vreau asta. Eu vreau sa raman in tara, sa am copiii langa mine de sarbatori, vreau sa le citesc nepotilor povesti in limba romana, iar pentru asta trebuie sa raman aici.

Si trebuie sa ii conving si pe ceilalti parinti ca impreuna putem sa le construim copiilor nostri o tara in care sa isi doreasca sa ramana.

De-abia cand n-o sa ne mai invatam copiii sa plece afara, atunci vor incepe sa lupte pentru tara lor.

Voi ce planuri pe termen lung aveti?

Ramanem impreuna si ne tinem si copiii aici? Vreti sa mergem cu nepotii in parc si sa le povestim cat de greu a foat dar ce bine ca am reusit?

Sau vreti sa traim intr-o Romanie pustie, cu parcuri goale care isi muta bataile inimii pe Skype? Vreti sa va vedeti nepotii doar in imagini virtuale sau vreti sa fiti langa ei sa-i invatati sa mearga si sa-i ajutatila teme in limba romana?

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

1. Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte 
4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

Sharing is Caring! 

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii. 

Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Comenteaza cu contul de FB