Jocul numerelor

Mi-a fost tare teama de clasa pregatitoare, un fel de struto-camila, nici gradinita nici scoala.  Cu Alexandra am fentat-o, am intrat direct in cls. 1a, insa cu Andreea nu prea am avut de ales. Ea isi dorea tare mult sa mearga la scoala, vroia sa fie langa Alexandra, si sa invete sa citeasca. Asa ca am fortat putin nota, a fost nevoie de o evaluare ca primeasca acceptul, dar n-au fost probleme. Andreea a fost cea mai fericita. Mie insa imi era teama de programa, de dotari, de asteptari…

Din fericire m-am linistit si eu dupa primele saptamani. Totul e ok, activitatile nu sunt dificile, asteptari nu exista iar dotarile sunt cum trebuie. Cel mai mult imi place ca totul e o joaca, practic socul trecerii de la gradinita (unde invatam lejer fara presiuni) la scoala (unde incep evaluari si teste), e absorbit de aceasta clasa pregatitoare, unde mergi la scoala de placere. Te vezi cu colegii, te joci, inveti, iar te joci si in final te joci 🙂 .

Unul dintre jocurile de la clasa pregatitoare, de care o sa va povestesc astazi, este jocul numerelor. Ca sa se joace in clasa, cei mici aveau nevoie de niste cartoane in genul celor pe care se dau notele la concursurile cu juriu 🙂 . Pe o parte a cartonului este un numar iar pe spatele cartonului sunt bulinute (sau orice alte semne). La sedinta am aflat de la un parinte ca exista in supermaketuri un joc similar, asa ca cine a dorit l-a cumparat strict pentru cartonasele respective.

Noi nu am vrut sa-l cuparam, am preferat sa-l facem acasa si nu a fost o chestiune de bani. Jocul era aproape gratis, in jur de 3 lei, deci nu se punea problema. Doar ca am vrut sa ne punem imaginatia si talentele la incercare si sa vedem ce ne iese.

Am facut niste fise cu numere colorate, le-am printat si le-am lipit pe niste cartoane pregatite anterior. Andreea si-a ales modelele si culorile, ea le-a decupat, iar eu le-am lipit si le-am finisat. Pe spatele cartoanelor, Andreea a numarat si lipit abtibilde cu inimioare si gata jocul numerelor.

3

4

A fost o activitate destul de migaloasa care a durat ceva, cu 3 lei as fi putut sa fac rost de vreo doua ore 🙂 . Dar am preferat sa petrecem timp impreuna, sa cream, sa decupam si sa lipim pentru ca in final Andreea sa aiba cartonasele ei proprii si personale cu care sa mearga la scoala. Pe langa satisfactia de a fi facut ceva cu mana ei, s-a bucurat si pentru ca “iti dai seama, mami, nimeni nu mai are cartonase ca ale mele” 🙂 .

 Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *