Cum am facut rost de timp

Mereu sunt intrebata cum reusesc sa fac atatea lucruri, sa am grija si de copii si de casa, sa merg si la job, sa scriu si pe blog, sa fac si rochii si multe altele la care nici cu gandul nu ganditi 🙂 .

Daca e sa e gandim strict in termeni de timp, ziua are doar 24 de ore din care minim 8 sunt pentru odihna. Raman 16 pe care le putem planifica asa cum vrem. O mare parte de obicei se duce la munca, intre 8 si 10 ore, deci mai raman vreo 6 ore zilnic, adica 30 de ore pe saptamana ( de luni pana vineri, da? 🙂 ), de care putem dispune asa cum ne dorim. Putem sa ne plimbam, sa facem sport, sa ne vedem cu prietenii, sa mergem la coafor, sa pictam, sa mergem la cursuri after work, you name it. Doar ca, de fiecare data, apare altceva “mult mai important”. Iar ceea ce ne dorim, trece pe locul 2 si este replanificat pentru o data ulterioara cand “o sa fie timp”.

Timpul este o notiune relativa. O ora are 60 de minute indiferent daca spalam hainele copiilor, daca ne uitam la TV sau daca mergem la un salon de infrumusetare, de exemplu. Doar ca, fiecare exemplu are o anumita “greutate” iar daca este sa prioritizam, intotdeauna hainele copiilor vor fi pe primul loc iar salonul pe ultimul. Pentru ca, nu-i asa, la salon poti sa mergi oricand, eventual “maine, cand o sa fie mai mult timp”.

Problema este ca de multe ori ne legam singuri cu niste lanturi imaginare si hotaram (fara sa ne oblige nimeni) ca trebuie sa facem anumite lucruri in defavoarea altora. Si astfel, in loc sa alegem sa facem ce ne dorim, alegem sa facem ce “trebuie”, in conditiile in care totul este o chestiune de alegeri si de stabilirea prioritatilor.

Care ar fi solutia? Cum putem face rost de timp? E simplu, ne hotaram ce vrem sa facem, cand vrem sa facem iar apoi, pur si simplu facem ce vrem de facut. Cand vine momentul, indiferent de “urgentele” care apar, nu modficam cu nimic programul, pentru ca deja avem o urgenta (remember? 🙂 ), pe care ne-am dorit-o si care nu are cum sa mai astepte (evident vorbesc aici de situatii generale si nu de cazuri grave).

Ca sa exemplific, eu ieri m-am hotarat ca vreau sa ma tund si sa vopsesc. Azi dimineata (sambata la ora 8 adica) cand toata casa dormea, m-am pregatit sa merg la coafor dar, evident, in momentul acela s-au trezit fetele, care “’trebuiau” sa se imbrace si sa manance, Cristi mi-a comunicat ca are niste intalniri importante si a plecat inaintea mea de acasa, asa ca, la prima vedere ar fi trebuit sa anulez totul si sa intru in programul de “mami” 🙂 . Doar ca mami chiar vroia sa se tunda asa ca a imbracat fetele cu primele haine care i-au cazut in mana, le-a facut cate un sandvis si le-a luat cu ea la coafor 🙂 . In final totul s-a legat cum nu se poate mai bine, eu m-am vopsit, fetele s-au tuns si ele si asa ca bonus… am stabilit si niste intalniri de afaceri pentru saptamana urmatoare.

Stiu ca pare greu, si mie mi-a luat cativa ani sa inteleg ca timpul e al meu si eu decid ce fac cu el. Si eu as fi putut sa demonstrez in cateva fraze cat de putin timp am la dispozitie si cat de multe obligatii. De unde timp pentru mine sau pentru chestii neimportante? La un moment dat insa, mi-am dat seama ca nu se intampla absolut nimic daca “fur” cate o ora din “obligatii importante”. Iar restul e istorie 🙂 .

Incercati si voi. Da-ti-va voie sa aveti timp. Alegeti-va ceva ce va place si alocati o ora, doua sau trei pentru activitatea respectiva. O sa vedeti cat de bine este si cum “vina” ca ati neglijat indatoririle este mai mica decat bucuria ca v-ati regasit puterea pe care o aveti asupra timpului vostru.