Cand copiii cresc…

Cand am dat bacul m-am dus singura la examene si ma uitam intrigata la cativa colegi care erau insotiti de parinti, in special de mame. Dupa ani de zile intr-o discutie cu maica-mea i-am reprosat ca ea nu a venit cu mine la bac, inseamna ca nici nu i-a pasat de mine daca m-a lasat singura (da… stiu… 😀 ).

M-a privit amuzata si mi-a zis ca era penibil sa fi mers cu mine la scoala la varsta aia, cu siguranta mi-ar fi fost rusine fata de colegi si oricum nici n-as fi bagat-o in seama. Nu e mai bine ca m-a asteptat acasa cu mancare calda si cu o prajitura cand m-am intors de la examene?

Astazi Alexandra a plecat in prima ei excursie. Tot drumul pana la scoala am recapitulat ce are de facut, unde sa tina banii… bla, bla, bla… stiti cum e cu indicatiile :).

Cand a vazut autocarul si colegii, a sarit din masina si a luat-o la fuga spre ei. Nici macar nu m-a pupat. Am strigat-o sa-i fac cu mana dar era deja pe scara autocarului si a disparut repede inauntru.

Am asteptat sa apara la un geam sa-mi faca cu mana, dar nu a aparut. M-am urcat dupa ea in autocar dar nici nu m-a bagat in seama.

Am coborat si m-am mai invartit vreo 10 minute pe langa autocar, mi-am facut de lucru cu alti parinti, dar nimic din partea Alexandrei. Era printre colegii ei si uitase de mine.

Pana la urma am plecat acasa sa-i pregatesc ceva de mancare si o prajitura pentru cand se intoarce…

Comenteaza cu contul de FB