In sfarsit nefumatoare?

Astazi se implinesc 10 ani de cand am fumat ultima tigara 🙂 . 10 ani care au trecut intr-o clipa dar care nu au sters nici macar o singura amintire legata de placerea de  trage cu sete dintr- o tigara.

M-am lasat de fumat din a doua incercare, prima fusese cu cativa ani in inainte. Am reusit sa nu fumez cateva luni, totul mergea conform planului doar ca intr-o zi, un cretin a dat cu masina peste 4 persoane. Una dintre ele era frati-miu. In timp ce asteptam pe holurile de la urgenta sa aflu vesti despre el, am considerat ca o tigara o sa-mi faca bine si aia-a fost. M-am reapucat de fumat, mai mult pentru placerea gestului si datorita dependentei mentale, nu a celei de nicotina. Adevarul este ca  deja simteam ca nu prea mai intra, asa ca in urmatorii 4-5 ani am fumat doar tigari mentolate.

Apoi, pe 20 februarie 2004 am fumat ultima tigara. Cred ca nu exagerez daca spun ca acela e momentul in care a inceput un nou capitol din viata mea. Coincidenta sau nu, fix dupa 2 ani, pe 19 februarie, se nastea Alexandra.

Am fumat in total 12 ani, o medie de 1 pachet pe zi dar au existat si extreme care depaseau cu mult aceasta limita. Se spune ca organismului, pentru a se curata de nicotina si gudronul acumulate, ii sunt necesari toti atatia ani cat “a fumat”. Asta inseamna ca in doi ani o sa fiu ca noua 🙂 . Dpdv fizic poate ca da. Dpdv mental, nici vorba.

Spun asta pentru ca in ultimii 10 ani nu cred ca a trecut o zi in care sa nu  ma vizualizez fumand. Uneori noaptea, visez ca fumez. Niste vise atat de reale incat dimineata aproape caut pachetul de tigari langa pat. Alteori mi-e atat de pofta sa fumez o tigara, incat inchid ochii si miros cu nesat fumul celor  de langa mine, imaginandu-mi ca e al meu. Inca ador sa ies “la o tigara” cu colegii sau prietenii, chiar daca sunt doar insotitor, si sustin cu tarie ca acela este momentul in care se intampla cele mai misto lucruri si in care se iau cele mai importante decizii.

Probabil ca daca astazi imi veti oferi o tigara, in niciun caz raspunsul meu nu va fi “multumesc, dar nu fumez” 🙂 . De fapt o sa stau putin pe ganduri daca sa o accept sau nu, iar raspunsul meu final va fi doar “multumesc, dar nu mai fumez“. Si n-au trecut decat 10 ani 🙂 .

Comenteaza cu contul de FB