#Opinie: “Din absolut orice experiență este ceva de învățat, dacă aleg să căut sensurile mai profunde a ceea ce trăiesc”

Eu cred că din absolut orice experiență este ceva de învățat, dacă aleg să căut sensurile mai profunde a ceea ce trăiesc. Nu-mi iese de fiecare dată. Am avut experiențe din care aș fi putut învăța foarte mult, dar pentru că m-am focalizat pe ceea ce nu puteam face, pentru că nu am reușit să-mi gestionez emoțiile, am ratat învățarea și am experimentat eșecul.

A fost bun și eșecul, pentru că m-a ajutat să văd că mai am mult până departe și, poate cel mai important, să fiu un pic mai empatică cu cei care experimentează căderea, disperarea, greșeala. Ce am făcut sau nu am făcut în primele 3 săptămâni de școală la distanță știm.

A venit vacanța, sărbătorile vor fi mult mai restrânse, așa că, mă gândesc că e un timp bun pentru a ne gândi la ce putem învăța din toată povestea Coronavirus. Sunt lecții la nivel personal, profesional, comunitar.

Ar fi interesant să vedem ce am învățat / învățăm ca profesori, ca factorii cheie în procesul de educație.

Vă propun să deschidem o listă cu ceea ce am învățat în această perioadă. Încep eu și spun:
1. profesorii au descoperit / descoperă că online-ul nu este chiar de atât de rău și…nu le mai fac observații elevilor că stau prea mult la calculator.
2. elevii pot fi implicați în învățare, dacă ceea ce fac sau facem împreună are un pic de sens și pentru ei
3. lecțiile profesorilor au fost deschise și transparente, părinții au participat la lecții, pentru că se desfășurau în casele lor, nu? 🙂 Vă amintiți moftul nostru cum că nimeni nu are voie să ne intre în clasă? Amuzant, nu-i așa?
4. template-ul acela depășit: intru în clasă, pun absențe, ascult, predau, dau tema și plec a fost / este pus la grea încercare. Lecțiile online ne solicită creativitatea, capacitatea de adaptare mult mai mult decât în lecțiile face to face
5. profesorii au învățat / învață de la elevi. Ori de câte ori ne-am poticnit / încurcat prin labirintul calculatorului, Zoom-ului sau oricărei alte aplicații, a sărit un elev (sau mai mulți) și ne-a salvat. Așadar, elevul partener în învățare nu e chiar o utopie.
Cu ce continuăm? Vă invit să completăm. Promit să fac lista și să o distribui, pentru a nu uita, după ce vom fi trecut prin furtună, că avem multe de luat cu noi din ea, din furtună: trăiri, experiențe și practici care trebuie să se transforme în comportamente și obiceiuri de bună practică.

Liliana Romaniuc