“Foamea ucigasa”

Foamea ucigasa” este o carte “grea” dar nu datorita numarului de pagini si nici a felului in care e scrisa. Motivul este subiectul. Familii bolnave in care cresc copii cu afectiuni psihice care le pun viata in pericol. Afectiunile se datoreaza parintilor care ii abuzeaza in diverse moduri, cu voie sau fara voie.

Cartea prezinta doua povesti reale despre doua tinere care sufera de probleme cu alimentatia, la poluri diferite.

Prima este Sara, in varsta de 24 de ani, care sufera de bulimie. Mananca in continuu dar cu toate astea sufera de foame. Mancarea este refugiul ei fata de o mama dominanta care o critica incontinuu, care o umileste si care o acuza ca ii distruge viata. Adevarul este ca viata si-a distrus-o singura (sau poate la randul ei a fost “ajutata” de parinti, dar nu putem decat sa banuim asta). O poveste de dragoste ratata a facut-o sa se marite cu primul venit (respectiv tatal Sarei), un om moale care nu isi intelege sotia si sufera in ascuns pentru fiica lui. Cu toate astea nu poate (sau nu vrea) sa intervina in niciun fel in luptele celor doua si nici nu vrea sa iasa prea mult in evidenta ca sa nu devina la randul lui tinta sotiei.

Sara are o viata anosta, trista, fara prieteni, singura ei alinare fiind invatatul. In timpul studiilor ii atrage atentia unui profesor de la universitate care devine obsedat de ea si incearca sa-si rezolve la randul lui problemele, dominand-o pe Sara. Aceasta este destul de inteligenta ca sa-si dea seama in final care este motivatia profesorului (ca nu este atras de inteligenta ci de corpul ei urias), dar nu o deranjeaza. Este pentru prima data in viata ei cand cineva o priveste ca pe o femeie si nu doar ca nu ii interzice sa manance ci din contra, o indoapa cu mancare.

Citeste si:  Ce le lasam copiilor nostri mostenire?

Povestea este interesanta si pentru ca detaliaza vietile tuturor personajelor cu multe amanunte importante despre fiecare, asa ca viziunea de ansamblu face tot tabloul si mai dramatic.

A doua poveste este despre Milena, o tanara de 15 ani care in urma unei calatorii la Londra (planificata de mama ei care isi imagina ca in acest fel va taia cordonul ombilical) devine anorexica. Adica refuza mancarea, iar in cazurile in care din varii motive mananca totusi ceva, isi provoaca voma in mare graba, inainte ca procesul de digestie si asimilare sa inceapa. (Partea asta cu asimilatul mi s-a parut cea mai sinistra). Milena a fost un copil absolut normal, cu o viata nici mai buna nici mai rea decat a altor copii si care nu a dat niciun semn de depresie, boala sau dereglare de orice fel, pana la fatidica calatorie.

Personajul principal totusi, este mama Milenei, care este acuzata de toti ca este singura vinovata si ca numai din cauza ei Milena este bolnava. Este dramatica lupta interioara a mamei, care nu intelege ce s-a intamplat de fapt. Ea analizeaza fiecare clipa de cand s-a nascut Milena, ba mai mult, isi rememoreaza propria copilarie si intreaga viata pentru a gasi ceva de care sa se lege.

Citeste si:  Lansare Chain of Confidence

Norocul Milenei este ca parintii ei o iubesc si sunt bogati, astfel incat vor si pot sa se preocupe la modul cel mai serios de boala ei. O interneaza intr-o clinica de specialitate unde  Milena are parte de un tratament bun si unde pot sa afle cat mai multe despre boala misterioasa care o macina.

Si in aceasta poveste aflam detalii despre vietile fiecarui personaj, despre copilarie si despre influenta pe care au avut-o parintii. Pe masura ce citim, ne putem da seama cum totul se impleteste in timp si spatiu, pentru a crea cadrul in care Milena isi traieste viata. Aflam astfel ca boala ei este rezultatul unor frustrari de care ea nu este constienta, o boala prin care corpul ei se revolta impotriva unor cauze pe care este posibil sa nu le afle nicodata.

—————————//—————————

Adevarul esta ca aceasta carte m-a intors pe dos rau de tot. Totusi v-o recomand spre citire mai ales daca sunteti parinti. Printre randuri se pot deslusi multe fobii care afecteaza parintii in general si pe care ar fi bine sa stim sa le evitam: dominarea copiilor, negarea nevoilor acestora, impunerea anumitor lucruri, privarea de afectiune si intelegere, transpunerea propriilor esecuri sau vise asupra copiilor, incercarea de a le controla vietile. Si poate cel mai des intalnita, neacceptarea lor ca personalitati independente, cu trairi si aspiratii proprii.

Citeste si:  15 Mai - 15 Ani Danone

Aceasta recenzie face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA. Pentru fiecare  15 comentarii la acest articol, se va planta un copac in numele meu (mai multe detalii gasiti aici).

Am nevoie de ajutorul vostru sa plantez un copac. Ce ziceti, ma ajutati? 🙂

 

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

23 thoughts on ““Foamea ucigasa”

  1. Buna,

    Deja m-ai facut curioasa sa citesc cartea. Desi fetele mele sunt inca micute, imi dau seama ca nu procedez in toate cazurile corect fata de ele, ca fiind un parinte crescut in Romania comunista, nu sunt invatata sa le ofer libertatea de actiune ci mai degraba sa impun. Realizez ca toate problemele pe care le avem ca adulti se trag din perioada copilariei si a greselilor facute de parintii nostri cu noi. Copiii sunt cele mai fragile fiinte.

  2. Da, e f greu sa nu gresesti cu nimic fata de copilul tau, dar trebuie lucrat in fiecare moment sa reduci efectele.
    Spor la plantat, poate facem o padurice!

  3. Apreciez toata activitatea ta de pana acum, citesc frecvent postarile tale si am “prins” multe informatii utile pentru care iti multumesc, iar recenzia cartii aleasa de tine m-a convins sa o citesc, mai ales ca face parte din sfera intereselor mele de parinte de fete(in special).

  4. E o tema de actualitate si sunt sigura ca bolile astea afecteaza multe fete si de la noi din tara, nu doar de prin State. Multe nici nu-si dau seama ca au nevoie de ajutor.
    Cred ca e foarte folositor pentru un parinte (sau viitor parinte, in cazul meu) sa invete sa recunoasca “simtomele” din timp.

  5. Monica, inteleg ce spui si eu tot pe vremea comunismului am fost crescuta, see you vechea metoda, daca pot sa-i spun asa :). Din fericire exista atatea carti minunate care ne ajuta sa deschidem ochii si sa vedem ca se poate si altfel!

  6. Flo, si eu cred ca e imposibil sa nu gresim. Dar daca punem interesele copiilor pe primul loc, poate ca efectele nu vor fi atat de grave.
    Si da, sper sa facem o padurice :).

  7. Crinutza, aparent acestea sunt boli moderne. La sfarsitul cartii exista cateva explicatii legate de conditia femeii de-a lungul timpului, si motivele care ar putea sta la baza acestor disfunctii alimentare. Foarte pe scurt, este vorba de discriminarea femeilor si nevoia acestora de a iesi cumva in evidenta.

  8. Foarte interesante poveştile. Şi da, aşa cum ai subliniat şi tu, avem ceva de învăţat din ea. Deopotrivă, e bună şi pentru copii, pentu adolescenţi, care pot trage învăţăminte din întâmplările celor două personaje principale, Milena şi Sara.

  9. Brrr daca rezumatul m-a dat peste cap, nu-mi imaginez cum m-ar afecta cartea. Atat de realista… Atat de usor putem gresi creandu-le copiilor niste asocieri bolnavicioase cu mancarea….
    Felicitari pentru copacel!

  10. Off Raluca, chiar nu era cel mai potrivit moment pentru tine sa citesti recenzia asta :(. Multumesc pentru comentariu!

  11. Subiectul (sau subiectele) cartii este intr-adevar unul dureros… de actual. Stateam si ma gandeam acum.. ca si inainte mai erau copii care cresteau cu cheia de gat (deci nu aveau o copilarie foarte usoara), sau disciplina in scoli era uneori resimtita ca o povara si totusi.. parca nu erau asa multe probleme.

    Nu stiu daca acum mi-ar placea sa o citesc. Dar mi-a placut recenzia ta! Felicitari si.. sa avem spor la plantat copaci multi:)

  12. Mi se pare foarte atractiv pretextul cartii, abordand probleme reale si ingrijoratoare deopotriva pentru parinti si copii, intr-un stil accesibil si “tematic”

  13. Rux, eu cred ca nu prea mai e nicio legatura intre copilaria noastra si copilaria copiilor nostri.
    Si cartea e foarte convigatoare, la mine de-abia acum a inceput sa treaca efectul :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*