Cum putem preveni crizele de furie ale copiilor
Denumirea lor “oficiala” este tantrumuri, insa pentru mine e mult mai la indemana sa le numesc crize de de furie. Stiti la ce ma refer, sunt momentele acelea in care cel mic se arunca pe jos, indiferent ca sunteti pe strada sau in parc, si urla, si da din picioare si nu te intelegi cu el, indiferent cat de mult te straduiesti. Nimic din ceea ce ii spui nu pare sa ajunga la el, nu reusesti sa-l calmezi iar lucrurile devin din ce in ce mai stresante avand in vedere oamenii care incep sa se stranga in jurul vostru, in timp ce dau dezaprobator din cap si se intrec in a-ti da sfaturi.
Iti iei copilul pe sus si nu vrei decat sa ajungi acasa cu el, unde stii ca pana la urma se va calma si unde vei reusi sa te conectezi cu el si sa discuti cat de cat rational. Dar pana atunci pare sa mai dureze o vesnicie, timp in care incerci sa faci niste planuri pentru data viitoare, cand poate vei avea norocul sa fii cu un pas inaintea crizei si poate vei reusi sa o opresti inainte sa inceapa.
Dar ca sa poti sa previi ceva, mai intai trebuie sa intelegi. Asa ca cea mai legitima intrebare este: “Ce sunt crizele de nervi ale copiilor si de ce se intampla?”
Copiii mici au foarte putin autocontrol si foarte putine cuvinte la dispozitie prin care sa poata exprima toate dorintele sau supararile care-i incearca. Din acest motiv, crizele de furie pot fi considerate o reactie normala atunci cand vorbim despre un copil care isi doreste ceva dar nu are la dispozite instrumentele prin care sa poata comunica toate acestea.
Chiar daca sunt normale, totusi, asta nu inseamna ca aceste crize de furie sunt inveitabile. Dupa ce vom avea parte de cateva si daca ne vom stradui cu intelepciune sa gasim solutii prin care sa le evitam, atunci cu siguranta vom reusi sa ne punem nervii la adapost, atat ai nostri cat si ai celui mic.
Iata cateva “secrete” foarte simple la care ne putem gandi atunci cand vrem sa evitam o criza de furie a celui mic sau cand suntem exact la inceputul uneia.
Cele mai comune cauze ale crizelor de furie sunt nevoile primare respectiv setea, foamea, oboseala sau superstimualrea (zgomot, lumina, miscare). Preventiv, trebuie sa avem tot timpul in geanta cateva remedii cum ar fi apa, ceva de mancare si fim dispusi sa ne retragem intr-un loc linistit daca cel mic da semne de oboseala.
Intotdeauna acordam un avertisment de 5 minute, atunci cand trebuie sa se opreasca din ceva ce-i face placere. Daca se joaca si trebuie sa vina la masa, ori daca suntem in parc si trebuie sa plecam acasa, cu siguranta ne putem astepta la o criza. Nimanui nu-i place sa se opreasca din ceva ce-i place, asa ca trebuie sa fim realisti si nu asteptam ca cel mic sa ne asculte cu zambetul pe buze. Trebuie sa anuntam clar si raspicat ca in 5 minute vom pleca si in acelasi timp sa ne asiguram ca ne-a auzit si ca ne-a inteles. Doar asa, anuntul pe care il vom face nu va fi o surpriza pentru copil si nu va declansa o posibila criza.
Exista vreo sansa ca o criza de furie sa aiba ca scop atragerea atentiei noastre? Oare il ignoram prea mult si prea des pe cel mic? Daca exista aceasta posibilitate atunci trebuie sa ne asiguram ca ii acordam celui mic destul timp si destul atentie, insa nu trebuiem sa facem asta doar pentru ca apare o criza de furie. Altfel, vom da apa la moara acestora.
Cand copiii sunt mici, rutina in familie este foarte utila, pentru a le da un sentiment de siguranta. Ore relativ fixe pentru masa, pentru baita sau pentru culcare, le vor asigura un confort emotional copiilor, care au in general o viata plina de schimbari si de stimulari continue.
Invatarea si exersarea sentimentelor de la cele mai fragede varste, reprezinta un alt exercitiu util pentru prevenirea crizelor de furie. Ajutandu-l pe copil sa-si dezvolte vocabularul, practic ii vom permite sa-si identifice si sa-si exprime sentimentele.
Oferirea de alternative le da celor mici sentimentul ca sunt importanti si ca parerea lor conteaza. Atunci cand ii lasam sa aleaga din mai multe variante, practic le oferim sansa de a decide singuri ceea ce isi doresc. De exemplu, dimineata, in loc sa ii pregatim noi hainele si sa ne confruntam cu o criza pentru ca bluza galbena nu e cea pe care si-o doreste, putem deschide larg sifonierul si sa-l intrebam: vrei bluza galbena, cea rosie sau cea verde? Putina negociere nu strica niciodata, ba din contra, ne va permite tuturor sa invatam sa argumentam sau sa renuntam atunci cand e cazul.
Distragerea atentiei functioneaza de cele mai multe ori, insa nu e bine sa facem abuz pentru ca cel mic va simti ca nu il luam in serios si ca nu acordam atentie problemelor lui. Insa atunci cand lucrurile sunt grave, ne putem folosi de distragerea atentiei pentru detensionarea situatiei. Smulgandu-l din gandurile care il necajesc, ii oferim practic o alternativa care-l calmeaza si, cu putin noroc, chiar il amuza.
Indiferent daca reusim sau nu sa prevenim o criza, intotdeauna sa ne aducem aminte ca si cei mici au sentimente, au preferinte si ca cel mai potrivit lucru pe care putem sa-l facem este sa incercam sa ne punem in locul lor si sa le intelegem emotiile fara sa ii judecam.
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
