Aplauda-ti copilul! Cat mai des!

Cand copiii sunt mici, orice progres al lor este incurajat cu entuziasm.

E destul ca bebelusul sa se ridice in picioare pentru ca toata familia sa fie etuziasmata la maxim. E destul sa auzim primul “mama” pentru ca lacrimile sa inceapa sa ne curga obraz. Am vrea sa faca iar si iar acelasi lucru asa ca batem din pame fericite, zambind cu toata fata, iar cel mic se bucura si el, si intelege din toate gesturile noastre ca a facut ceva cu adevarat extraordinar.

foto

Iar asta il motiveaza sa incerce sa repete experienta sau sa se straduiasca si mai tare. Chiar daca dupa primul pas va cadea in fundulet, primul sau gand va fi sa o ia de la capat si sa incerce din nou.

Chiar daca primele sunete pe care le pronunta nu prea inseamna nimic, incurajarile noastre il vor face sa spuna si mai multe silabe iar dupa mult exercitiu, in sfarsit auzim cel mai frumos cuvant:, “mama”.

Asa invata copiii sa mearga, sa vorbeasca si sa asimileze tot ceea ce este in jurul lor. Cu munca, cu reusite si cu esecuri, dar cu entuziasmul nostru care ii insoteste si ii incurajeaza pas cu pas.

Aplauzele din perioada in care invata sa mearga si vorbeasca, sunt motorul tuturor progreselor pe care copilul le va face de-a lungul vietii.

Dar e important ca ele sa nu se opreasca pe masura ce copilul creste, ci sa continue sa-l incurajeze de-a lungul anilor ce vor veni.

Aplauzele sunt o modalitate foarte eficienta de a sadi increderea. Sunt atat de eficiente incat exista o renumita metoda mondiala de invatare a viorii (inventata de celebrul violonist Suzuki) care le foloseste inca de la primele lectii. Printre primele lucruri pe care le afla elevii (in varsta de 2, 3 si 4 ani) este cum sa faca o plecaciune. Profesorii stiu ca atunci cand copilul face o plecaciune, publicul, invariabil, aplauda.

Conform acestei metode, aplauzele sunt factorul cel mai motivant pentru a-i determina pe copii sa se simta bine atunci cand canta si, in general, sa aiba o parere buna despre ei.

In ciuda acestui fapt, logic si de bun simt, un studiu al Asociatiei Nationale Parinti – Profesori din SUA, a scos la iveala faptul ca, la nivelul scolilor medii din America, la optsprezece copii cu o gandire negativa exista doar unul cu o gandire pozitiva. Studiul, realizat in Wisconsis a dezvaluit si faptul ca atunci cand copiii intra in clasa intai, 80% dintre ei au o parere destul de buna despre sine, dar cand ajung cam in clasa a 6a, doar 10% mai au o parere buna despre ei.

Una dintre concluziile studiului spune ca ar trebui sa li se aminteasca permanent copiilor atunci cand fac un lucru bun. De cate ori ii vedem ca sunt buni sau fac ceva bun, trebuie sa ne auda si sa ne vada cum aprobam pentru asta.

Descoperirea a ceea ce este bun in fiecare si in orice situatie este o capacitate dobandita, care necesita multa multa dar cum ne iubim copiii, merita sa facem acest efort. Ca parinti, trebuie sa exersam in permanenta in aceasta directie si sa descoperim binele, aceasta caracteristica a reusitei care mai degraba se prinde din zbor decat se formeaza.

Atunci cand realizarile sunt cu adevarat remarcabile, nimic nu va exprima mai bine bucuria noastra decat niste aplauze sincere.

Nu exista pe lumea asta un om care, indiferent cat de multumit de sine ar fi, sa nu progreseze si sa nu persevereze atunci cand este aprobat, laudat. Toate acestea nu se vor intampla insa atunci cand este criticat.

In mod similar, copiii crescuti in acesti spirit de lauda si acceptare sunt sunt mai fericit si mai eficienti decat cei care sunt vesnic criticati.

Noi, parintii, putem forma copii de succes, cu o gandire constructiva, daca nu cautam doar slabiciunile, neajunsurile si nu-i invinovatim; daca vom cauta aurul si nu noroiul; daca vom cauta binele si nu raul.

La fel ca in orice alt aspect, cu cat vom cauta mai multe calitati pozitive la copiii nostri, cu atat mai multe vom gasi.

Descoperiti binele si aplaudati-l! Cat mai des!

Comenteaza cu contul de FB