Cum mi-am facut permis la biblioteca
Cred ca sunt mai mult de 15 ani de cand nu am mai avut permis la biblioteca. Nu stiu, mi se pare o chestie atat de amuzanta incat am vrut sa va povestesc si voua 🙂 .
La noi in “cartier” exista o biblioteca unde tot auzeam parintii ca isi duc copiii si ii lasa acolo. Nu de tot 🙂 , dar multi inlocuiau cu succes un afterschool chiar si pe perioada verii. Vara trecuta cel putin tot intrebam prietenii de ce nu vin cu cei mici in parc si raspunsul era cam acelasi :
– Sunt la biblioteca.
– Dar ce tot fac domne’ la biblioteca, ca doar nu citesc toata ziua ? 🙂
– Aaa, nu neaparat dar ieri au avut dansuri, azi au engleza, maine au pictura, samd.
Am tinut minte si am tot zis ca le duc si eu pe astea mici insa din fericire, la noi lucrurile s-au asezat foarte bine incat am putut sa le tinem pe cele mici acasa, jongland cu succes printre joburi, intalniri, invoiri etc.
Dar acum am ajuns in punctul acela in care a fost nevoie de o discutie serioasa “ok, avem doi copii, ce facem cu ei?“. Dupa cateva zile grele, in care le-am luat cu mine la birou si aproape au devenit cei mai tineri voluntari din tara 🙂 , m-a traznit o idee: “Stiu, le ducem la biblioteca” 🙂 .
Si le-am dus. Si sunt inca uimita de ce am gasit acolo. Adica nu e ca si cum nu as mai fi fost (de vreo 3 ani serbarile de la gradi se tin in acelasi loc) dar acum perspectiva a fost cu totul alta, nu aceea de spectator la serbare.
Copiii au o sala de lectura unde pot citi, isi pot face lectiile sau se pot juca. Exista si doua calculatoare unde au acces “cu program”. Mai este o sala mare (cea de serbari) unde se fac proiectii de filme sau unde au evenimente mai mari (o data elevii de la liceul din apropiere aveau nu stiu ce activitate, alta data am gasit un grup de pensionari reuniti pentru un motiv doar de ei stiut 🙂 ).
Si daca tot le-am lasat pe cele mici acolo, am dat o tura si printre carti si atat mi-a fost. Am ales la repezeala doua carti (una serioasa si una de weekend, de linistit creierul) si m-am dus sa-mi fac permis.
Cele mici au si ele permis, fiecare in parte, si nu pot sa va spun cata incantare este pe capul lor. Deja “mergem la biblioteca” e un fel de parola pentru mutrite serioase si pregatiri minutioase, ca doar nu mergem asa oricum… 🙂
Ana, la care dintre sedii mergeti? Parca stiam ca au mai multe locatii. Chiar sunt curioasa ca tot asa am mai auzit replica “sunt la biblioteca” si ma intrebam si eu cat timp aloca acesti copii cititului. 🙂
Noi mergem la Biblioteca Metropolitana filiala Dimitrie Cantemir. Imi place foarte mult si am toate motivele sa cred ca si la celelalte filiale e la fel de frumos.
http://www.bibmet.ro/biblioteci-filiale.aspx?catId=268&c=3