Cum m-a ajutat programarea sa fiu “altfel”
Am terminat generala in 90, imediat dupa Revolutie, cand invatamantul (si toate celelalte dealtfel) erau intr-un haos total. In toata acea nebunie cineva a avut inspiratia sa introduca sectii de informatica in licee iar maica-mea a avut o sclipire de geniu sa-mi zica sa merg pe calea asta pentru ca “e de viitor”.
Nu vazusem in viata mea un calculator, nu stiam ce e informatica sau la ce foloseste programarea, asa ca m-a luat la ea institut sa-mi arate. Am intrat intr-o camera imensa plina cu niste masinarii de dimensiunile unui dulap, cu multe butoane colorate si care scoteau kilometri intregi de banda de hartie perforata. Cativa barbati foarte preocupati adunau benzile de hartie de pe jos si se uitau la ele ca si cum ar fi citit cine stie ce mister printre gaurile care pe mine ma atrageau din punct de vedere estetic. Era ceva foarte ordonat in asezarea lor, pareau ca urmeaza un anume model inteles doar de cunoscatori.
Am asteptat cu nerabdare inceperea liceului si in special a orelor de informatica incercand sa-mi imaginez cum vom folosi noi sifonierele alea uriase cu mii de butoane. Nu a fost nici pe departe asa, in laboratorul de informatica aveam cateva HC-uri de care nu prea aveam voie sa ne apropiem pentru simplul motiv ca nu stiam ce sa facem cu ele.
In schimb am facut multa teorie. Am inceput cu schemele logice, cu matricile si am terminat cu limbaje de programare, vreo 5 pana la sfarsitul liceului. Au urmat inca 4 ani de facultate si 2 de master, ceea ce duce la un total de 10 ani in care am mancat informatica pe paine. Cel putin 4 ore pe saptamana de informatica pe parcursul a 10 ani, este acel “mic detaliul” care mi-a influentat decisiv atat viata cat si parcursul profesional.
Informatica este o stiinta foarte frumoasa si foarte “curata”. Iar programarea are o structura atat de bine definita si ordonata incat fara sa vrei te molipsesti de la ea si incepi sa aplici aceleasi principii in viata de zi cu zi. Pentru ca totul este atat de logic incat nu exista loc de interpretari, succesiunile de comenzi sunt simple si clare.
Tot timpul mi se spune “tu esti alfel”. Pentru ca de multe ori cand toata lumea o ia la dreapta eu o iau la stanga, sau de multe ori cand toata lumea abandoneaza o problema, eu vin cu o solutie. In general cand lumea vede paharul gol eu il vad plin, pentru ca, nu-i asa, jumate apa + jumate aer = un pahar plin.
Programarea mi-a modelat creierul in asa fel incat in capul meu totul se invarte in jurul unei scheme logice adaptabile pentru orice situatie, in care variabele si constantele sunt foarte bine definite, in procesul de luare a deciziilor nu exista decat DA si NU iar pentru orice decizie exista o consecinta. Si este evident ca in orice situatie, pentru a ajunge la un final satisfacator trebuie sa urmezi o serie de pasi care pot fi programati din timp. In programare (ca si in viata uneori) totul este rational, nu e loc de emotii iar cand ai pornit pe un drum mergi pe el pana cand simti ca e nevoie de o schimbare. Cand ajungi in acel punct faci o mica analiza si in functie de rezulatul ei, hotarasti incotro mergi mai departe.
Acestea sunt doar cateva dintre argumentele pentru care sunt foarte decisa ca si fetele mele sa faca informatica. E un domeniu greu dar cu foarte multe satisfactii, in primul rand legate de ancorarea in realitate si de asumarea vietii pe care ne-o programam singuri dar in al doilea rand cu satisfactii materiale si profesionale majore. Meseria de programator este cea mai cautata in acest moment, neexistand suficienti specialisti la cate posturi sunt. Salariile in programare sunt fabuloase, un absolvent fara experienta poate sa inceapa de la 1500 de EUR/luna. Si cel mai tare argument este ca nu ai nevoie decat de un laptop si o conexiune la internet ca sa poti lucra. Am fost tentata sa spun ca in acest domeniu poti lucra de acasa, insa adevarul este ca poti lucra de pe plaja 🙂 .
Nu cred ca are rost sa va spun cat de incantata sunt ca sambata merg cu Alexandra la #SuperCoders3, un eveniment organizat de Orange Romania, unde copiii cu varste intre 10 si 13 ani vor invata sa dezvolte jocuri si animatii care au ca tematica problemele de mediu precum incalzirea globala, consumul iresponsabil, reciclarea si protejarea biodiversitatii. Cei mici vor invata sa utilizeze tehnologia folosind metode interactive, vor realiza propriile animatii si vor descoperi lucrul in echipa. La final, creatiile lor vor fi publicate pe platforma Scratch, urmand a fi votate in cadrul Conferintei COP21 de la Paris.
V-ar placea sa ii introduceti pe cei mici in fascinanta lume a informaticii si a programarii? Daca da, va astept la evenimentul #SuperCoders3, care va avea loc la Impact Hub, sambata 17 octombrie intre orele 11:00 – 15:00. Locurile sunt limitate, iar inscrierile se pot face pana vineri, 16 octombrie pe adresa csr@orange.ro.
Voi in ce relatii sunteti cu tehnologia, va mai aduceti aminte primul contact pe care l-ati avut cu informatica sau cu calculatorul personal?
