Viata de ochelarist
Am stiut de mica ca ceva nu e in regula cu privirea mea care nu parea chiar de vultur ci mai degraba de porumbel ratacit. Dar tot timpul m-am consolat ca seman cu maica-mea, si ea mioapa la randul ei si purtatoare de ochelari.
Problema e ca atunci cand eram mica, inainte de revolutie, ai mei nu m-au dus la control sa vedem ce si cum asa ca m-am chinuit toata copilaria si adolescenta sa ma descurc in lumea care uneori avea doar nuante de gri si parea ca ascunde o multime de lucruri de mine.
La scoala era cel mai greu, niciodata nu vedeam la tabla si pierdeam o multime de informatii insa cumva am reusit sa ma descurc. La liceu a fost cu adevarat piatra de incercare cand pe tabla se scria si se stergea cu o viteza ametitoare iar eu niciodata nu reuseam sa tin ritmul. Uneori ma mai mutam in bancile din fata insa acolo stateau doar tocilarii si ochelaristii iar eu nu faceam parte dintre ei 🙂 . In general copiam de pe caietele colegilor insa nici ei nu erau mai brezi, de multe ori isi aduceau aportul personal la exercitiile de la mate sau la informatica asa ca uneori totul o lua pe aratura si nu avea niciun sens 🙂 .
Timpul a trecut, m-am facut si eu mare si pana la urma m-am dus singura la control si mi-am facut ochelari. Nu o sa uit niciodata senzatia de iluminare pe care am simtit-o cand mi-am pus prima oara ochelarii la ochi. Puteam sa vad de la distanta numerele de la autobuze, vedeam ce scrie pe indicatoarele de pe strazi, vedeam bannerele publicitare, ce sa mai, lumea se schimbase cu totul in jurul meu.
Au trecut zeci de ani de atunci si inca ma minunez singura cum am putut sa stau atat de mult in ignoranta cand solutia era doar la un control oftalmologic distanta. In fiecare dimineata cand ma trezesc si vad totul in ceata ma simt ca in copilarie insa in minutul doi imi pun ochelarii si simt ca am crescut si m-am facut mare. Cumva, cand imi pun ochelarii simt ca am lumea la picioare si ca pot sa fac orice.
Din pacate controlul oftalmologic la copii, alaturi de cel stomatologic, sunt printre cele mai neglijate si de cele mai multe ori consecintele sunt grave si pe termen lung. Intotdeauna am stiut ca o sa am grija maxima cand vine vorba despre aceste doua aspecte, ochi si dinti, si ca o sa le protejez pe fete cat de mult pot. Cu stomatologul m-am descurcat foarte bine, am gasit doctorul cel mai potrivit si in care am incredere 100% insa pentru partea cu ochisorii bajbaiam in ceata de vreo 2 ani. Nu gaseam pe nimeni care sa imi inspire incredere ca as putea sa-i las fetele pe mana, asa ca am tot amanat.
Insa din fericire Universul mi-a scos in cale un om minunat cu care simt ca o sa am o relatie de lunga durata si bazata pe mult respect, asa ca o sa impartasesc cu voi toate informatiille importante pe care le-am aflat. Revin in curand cu un nou articol la fel de interesant, despre controlul oftalmologic pediatric. Ce, cum, cand, va spun tot ce trebuie sa stiti.
Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB sau sa va inscrieti la Newsletter.
One thought on “Viata de ochelarist”