Sa nu uitati niciodata ca va doriti o piscina

Intr-una din plimbarile noastre de seara prin cartier am trecut pe langa o casa veche, impunatoare dar parasita si foarte degradata. Este o casa de care ne leaga niste amintiri pentru ca in curtea ei am incercat sa-l parcam o vreme pe Norocel (cand ii cautam stapani) si care pe vremea aceea avea niste paznici care mai aveau grija de ea.

Si cum treceam noi pe acolo, fiind prinse intr-o conversatie extrem de interesanta, Alexandra ma intrerupe si fara nicio introducere ne spune ca:

– Eu cand o sa fiu mare o sa cumpar casa asta si o sa-l angajez pe Marian sa o renoveze si o sa ma mut aici.

– Foarte interesanta alegerea ta, de-abia astept sa vin la tine in vizita, i-am raspuns si eu fara sa stau pe ganduri, dupa care ne-am continuat discutia initiala.

Dupa un timp, in care Alexandra si-a dezvoltat planurile pentru casa si era extrem de incantata de rezultate, a inceput sa le impartaseasca si celorlati ideile ei. Ce a urmat, mie imi este pur si simplu inexplicabil, stiu doar ca de atunci am de raspuns la foarte multe intrebari din partea celor mici si trebuie sa-mi aleg cu foarte mare grija raspunsurile.

Cel mai des a auzit ceva de genul “Eeee, de unde sa ai tu atatia bani sa cumperi casa aia? Mai bine pune mana si-nvata si lasa prostiile“.

Apoi “Hahahha, macar noi sa fim sanatosi, nu mai visa la cai verzi pe pereti“.

Sau “Ce sa faci cu darapanatura aia? Tu stii ce-nseamna sa o renovezi? O gramada de bani, complicatii… nu merita. Ia-ti si tu un apartament ca toata lumea si gata.“

Sau “Ce stii tu, fetita, despre asta… nu-ti mai bate capul. Astea sunt probleme de oameni mari. Bucura-te cat mai esti copil ca pe urma nu mai ai nicio sansa.“

Si din nou “Tu cu prostii de-astea iti pierzi timpul? Mai bine pune mana sa-nveti carte ca asta e important. Sa ai si tu un serviciu bun si sa-ti faci un viitor, lasa casele ca nu-s de nasul tau.“

Una peste asta, a fost combatuta, pusa la punct, s-a ras de ea si i s-a spus ce sa faca. Niste reactii care ma fac si pe mine sa-mi dea lacrimile cand vad atata lipsa de speranta, de ambitie si de consideratie. Iar uneori pline de rautate.

Si stai si explica-le unor copii de 6 si 9 ani de ce e important sa viseze, sa nu-si puna limite, sa fie convinsi ca pot sa realizeze orice-si propun si nu creada pe nimeni care le spune ca nu pot. Si in acelasi timp fa-i sa-i accepte pe cei din jur fara resentimente, sa inteleaga ca fiecare om crede si traieste ce i s-a spus si ca foarte putin reusesc sa iasa din capcana numita uneori “educatie”.

Credeti ca e usor? Nici vorba. De multe ori le-am spus ca nu stiu de ce sunt oamenii atat de inversunati impotriva celor care viseaza dar nici nu-mi bat capul cu asta. Prefer si chiar ii caut pe oamenii care ne incurajeaza sa nu ne impotmolim din cauza unor detalii si care ne demonstreaza prin exemplul personal ca visele pot deveni realitate.

Si cel mai mult mi-a placut o poveste despre Lou Tice si copiii lui care isi doreau foarte mult o piscina. Desi nu avea bani sa le satisfaca aceasta dorinta, Lou nu doar ca nu le-a zis celor mici “sa termine cu prostiile” ci din contra, le-a repetat cat de des a putut: “sa nu uitati niciodata ca va doriti o piscina“. Inutil sa va spun ca nu dupa foarte mult timp au reusit in cel mai incredibil mod sa faca rost de o piscina. Gratis.

Dupa ce le-am spus povestea asta fetelor, a devenit asa un fel de lait motiv al motivarii lor. Indiferent ce isi doresc eu le spun sa nu uite niciodata “ca isi doresc o piscina”. Cu “ghiminelele” de rigoare.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB