2011, fuse si se duse!

Dupa ce am citit postarea Printesei (care mi-a placut foarte mult si m-a facut sa devin putin melancolica ­čÖé ), am cugetat putin despre cum a fost anul trecut pentru mine. Dupa vreo 3 zile de gandit si analizat fiecare luna, parca merita sa fac o recapitulare.

Ianuarie – Am inceput anul 2011 putin mai neobisnuit. Dupa un Revelion exotic, a durat cel putin o luna pana ne-am revenit si am putut sa intram in normal.

Februarie – Putine mentiuni despre luna asta, banuiesc doar ca cineva a fost bolnav pentru ca nu i-am serbat ziua Alexandrei. Ne-am decis sa re-renovam parterul si, ceea ce se dorea o lavabila pe pereti s-a finalizat cu scos parchet, turnat sapa si casa cu fundul in sus cateva luni.

Martie, Aprilie, Mai – Nimic interesant, am continuat renovarile, am petrecut Pastele printre daramaturi, multa munca la birou si printre picaturi, putina scoala. Mi-am luat trei acreditari dintre care cea de formator imi este cea mai draga.

Iunie – Am terminat renovarea. In sfarsit in casa fiecare lucru are locul lui. Mi s-a ars placa, motiv de panica totata… L-am sarbatorit pe Cristi D si terenul pentru viitoarea casa. Am stat la iarba verde, am colorat si ne-am bronzat.

 

Cateva zile la Poiana Brasov,

  unde am gasit un prieten mic.

 

 

Am fost la ziua lui Mercedes unde ne-am jucat de-a mafiotii si am cantat cu Stefan Banica.

 

 

 

La sfarsitul lunii am plecat la Mamaia unde am avut noroc de vreme frumoasa si plaja libera.

Iulie – A inceput la mare, intr-o atmosfera destul de tensionata. A fost ziua mea, ┬áo zi… nu trista, dar in niciun caz speciala. Noroc cu bilantul de 35 de ani care a dat cu plus pe toate liniile, de sus pana jos.

 

 

Ne-am intors in Bucuresti iar eu am plecat cateva zile la Cheia cu cele mici. Ne-am jucat cu Ursulet,

 

Citeste si:  De ce nu le-am luat pe fete la evenimente cand erau mici. De ce le iau acum, cand au crescut.


cu soparle,

 


  am vazut caluti

am fost la varful Ciucas, unde aproape am inaugurat noua cabana,


am facut putin offroad pe drumuri forestiere, poduri rupte si creste pustii (mie mi-a ajuns, no more offroad!).



Am vazut zimbrii,

 

 

am fost la Salina si am lins peretii :),


la Grota miresei, unde ce sa vezi.. era evident… o pisica,


┬á si la pastravarie (aka mistretarie ­čÖé )

si de oboseala am dormit pe unde am apucat :).

 

Spre sfarsitul lunii am plecat la Provita sa ne limpezim creierii.

 

 

 

Mi-am serbat ziua de nastere si am mancat carne pentru ultima data (Doamne ajuta ­čÖé ).

 

August –┬áAm fost din nou in Poiana. Ne-am dat cu telecabina pe o ceata teribila,

 

 

 

am urmarit o veverita in curtea hotelului,


 

 

am vizitat Cetatea Rasnov,


si Pestera Cetatii – recent deschisa dupa lucrari majore de amenajare. Acum pestera este dotata in intregime cu echipamente din Germania ceea ce o face putin SF. Chiar merita vizitata. Ne-am facut un nou prieten.

 

 

In Bucuresti ne-am plimbat mult prin Centrul vechi si Universitate,


prin Herastrau,

 


si ne-am jucat cu pisoi.

Septembrie –┬áAm vrut sa ma incriu la doctorat la Sociologie asa ca am intrebat prietenii studiosi daca e vreunul interesat. Nu a fost niciunul, ba mai mult, ┬áMihai m-a convins ca o diploma de doctorat nu merita nici timpul nici banii, cu exceptia situatiei in care imi doresc o cariera universitara, ceea ce nu e cazul.

Si nu invatam doar noi, invata si ceilalti – Am demarat acreditarea pentru un proiect de suflet despre care o sa povestesc multe lucruri in scurt timp.

A inceput gradinita si ne-am regasit cu prieteni vechi.

 

Am fost la ziua lui Rares.

 


Ne-am marit familia cu un nou membru, StelaLuna. ┬á Octombrie┬á– Am primit un telefon de genul “Maine plecam la Cheia, sa va luati haine groase ca e frig noaptea”. “Oki-doki!”. Am ajuns la Cheia, l-am revazut pe Ursulet si ne-am dat cu ATV-ul.

Citeste si:  Am facut curat la prietena mea acasa fara sa-i spun

Surpriza majora (pentru mine) a fost invitatia speciala din partea domnului Primar la zilele Maneciului. O experienta…. de nu am cuvinte. M-am distrat foarte bine in sinea mea privind scena dar cand ma uitam de jur imprejur….nu pot sa descriu sentimentul. Adica… pe bune… suntem (eram) in 2011, merg robotii pe strada, iar acolo totul era incremenit intre┬átrecut si prezent┬á┬ádemult si foarte demult ┬á(de viitor nu stiu ce as putea spune).┬áL-am intrebat pe domnul Primar de ce nu acceseaza fonduri, in special POSDRU pentru ca pe mine asta ma intereseaza, resursa umana. Bietul om sa lesine de ras. “Pentru cine doamna? Am mai avut un program de calificare si nu s-a dus nimeni. Stati ca aveam un afis pe undeva… Uitati-l! De fapt puteti sa-l pastrati ca nu am ce sa fac cu el”. ┬áOk.

Intorsi acasa, ne-am jucat cu animalute frumoase si pufoase. Noiembrie┬á– Am fost la Talcioc, unde am descoperit ca abilitatile mele de vanzator lasa mult de dorit. Pe viitor ori ma las ori ma duc la un curs de vanzari.


Ma suna Raluca “maine la 19:30 in fata la Teatrul mic”. Ok. Am ajuns, am intrat in sala si cand am vazut ce piesa┬ájoaca ┬ási ca dureaza 3 ore, sa mi se faca rau. Mishi a zis ca el se culca, dar am convenit ca mai bine mergem la o cafea. Pana la urma, nu doar ca am stat pana la sfarsit dar am ras cu lacrimi. E super!

Decembrie – Am fost in Herastrau,

 

 

in Centrul vechi si la Muzeul de Istorie la Expozitia de jucarii.

 

 

 

Am fost din nou la teatru la o┬ápiesa de la care aveam asteptari majore, am vanat biletele mult timp. Sala – sub orice critica, biletele – o groaza de bani, piesa -slaba, slaba rau. Noroc cu Malaele si Mihaita in rest… nimic. Am cunoscut o Printesa si o Zana!!! Cine mai e ca mine?

Citeste si:  Personajele basmelor: Mama vitrega

Un implant dentar, o interventie stomatologica banala, cu un protocol clasic: am plecat de la cabinet cu reteta de antibiotic si antiinflamator in buzunar. Le-am si cumparat dar, dupa o scurta evaluare si documentare am decis sa abandonez varianta alopata si sa merg pe cea naturista. O decizie inteleapta evident (parerea mea) sau una total inconstienta (alte pareri). Am evitat sa abordez subiectul antibiotic in general, dar cativa m-au prins la colt si da-i si da-i, ore in sir de discutii  fata in fata sau la telefon, argumente peste argumente, articole, documetare si studii citate. O experienta placuta, interesanta si constructiva in orice alt moment, ma bag oricand, dar in situatia data s-a lasat cu un atac de panica super nasol (primul din viata mea, sper sa nu mai bifez vreunul) . Calmante, ganduri negre, dar totul e bine cand se termina cu bine.

Am primit placa reparata!!! Dupa sase luni de perie rotativa si sarmalute, urmeaza un moral ridicat de o coafura impecabila.

Putina distractie.

 

Urmeaza planuri pentru Craciun, Revelion si prima saptamana din Ianuarie.

Prietena mea naste, sotul ei pleaca de la maternitate si face infarct in mijlocul strazii. Smurd, urgenta… horror!

Pe 23 a picat Andreea – febra si voma.┬áPe 26 a picat si Alexandra, aceleasi simptome ca Andreeaa. Partea buna e ca le-am pus pe picioare in fix trei zile pe fiecare.

Sfarsit de an putin tensionat, dar… 2012 a inceput mai frumos ca oricand si sper din suflet sa continue la fel.

Imi doresc sa ne dea Dumnezeu sanatate, liniste si minte. De restul ne ocupam noi, ceea ce va doresc si voua.

La multi ani!

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita ÔÇô cu Cristi, si sunt mama ÔÇô de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*