Spitalul de Homeopatie din Londra – The Royal London Homoeopathic Hospital
Una dintre cele mai mari acuze aduse homeopatiei este ca ar fi o “vrajitorie” sau o “sarlatanie”. Nu cred ca exista dovada mai mare de ignoranta decat sa vorbesti fara sa cunosti subiectul, asa ca tuturor celor care sustin afirmatiile de mai sus, le spun doar ca au dreptate.
Credintele personale ale fiecaruia dintre noi sunt mai puternice decat orice dovada.
Departe de mine intentia de a convinge pe cineva de ceva, asa ca evident acest articol nu le este dedicat cititorilor care nu au tangenta cu aceasta stiinta fascinanta.
Pentru toti ceilalti insa, care vor sa cunoasca, care vor sa acumuleze informatii indiferent daca au experimentat sau nu beneficiile homeopatiei, daca cred sau nu in ea, am tradus o parte din informatiile aflate pe site-ul Spitalului Regal de Homeopatie din Londra / The Royal London Homoeopathic Hospital.
Asa cum o sa vedeti, acesta este doar primul dintre multe alte spitale homeopate din Anglia, se afla sub Inaltul Patronaj al Casei Regale Britanice, iar de-a lungul timpul si-a asociat numele cu homeopati de seama din toata lumea, figuri proeminente in domeniul medicinei homeopate si conventionale.
Sursa articolului: site-ul oficial The Royal London Homoeopathic Hospital.
Fondat in 1849 in Londra, Spitalul de Homeopatie isi datoreaza existenta doctorului Frederick Foster Hervey Quin.
Dr. Quin s-a numarat printre primii doctori care au practicat homeopatia in Marea Britanie si a studiat chiar cu fondatorul homeopatiei, Hahnemann.
Quin a fost o figura proeminenta in societatea londoneza si cu relatii foarte importante, fiind medicul Printului Leopold (tatal Printului Albert si socrul Reginei Victoria). Quin a fost prieten foarte bun cu Charles Dickens si nasul unuia dintre copiii acestuia.
Printre pacientii lui s-au numarat pictorul Landseer si scriitorul Thackeray. Dar, trecand peste relatiile si conexiunile inalte pe care le avea, Quinn a fost intotdeauna preocupat sa aduca homeopatia catre oamenii din toate paturile societatii.
Primul mare succes al spitalului s-a inregistrat in 1854 cand o epidemie de holera a izbucnit in Soho, avand originea in pompele de apa de pe Broad Street (epidemia, de altfel, a incetat cand dr. John Snow a scos manerul pompei). La momentul respectiv, The Royal London Homoeopathic Hospital era cel mai apropiat spital de pompa si a inregistrati un remarcarcabil succes in tratarea victimelor epidemiei. Rata de mortalitate inregistrata in The Royal London Homoeopathic Hospital a fost de 16%, fata de 53% inregistrata in Middlesex Hospital, urmatorul spital din zona.
Chiar si atunci exista mult sceptimism la adresa homeopatiei. Un raport al Parlamentului referitor la epidemia de holera transmis in anul urmator a omis cifrele inregistrate la The Royal London Homoeopathic Hospital . Acestea au fost incluse dupa un discurs rasunator tinut in Camera Lorzilor de catre Lord Grosnevor, Chairman of the Hospital Board.
Reputatia spitalului a continuat sa creasca iar homeopatia a castigat din ce in ce mai mult sprijin. In 1959 a fost construit un nou Spital de Homeopatie, mult mai mare, in Great Ormond Street iar in 1911 a fost adaugata o noua aripa ce da in Queen Square.
The Royal London Homoeopathic Hospital si-a asociat numele cu multi medici homeopati recunoscuti, printre care: Robert Ellis Dudgeon, John Henry Clarke, James Compton Burnett, Edward Bach, Charles E Wheeler, James Kenyon, Margaret Tyler, Douglas Borland, Sir John Weir, Donald Foubister, Margery Blackie, Ralph Twentyman.
Numele faimoase insa, nu au fost doar ale doctorilor: Miss Marion Brew, ‘Lady Superintendent’ intre 1875 si 1906, a fost o figura proeminenta in profesia surorilor medicale.
In 1992, in seifurile spitalului a fost descoperita o colectie de 300 de volume continand dosarele medicale a 1.426 de pacienti tratati intre 1889 si 1923. Aceste materiale pretioase ofera detalii fascinante despre munca dusa in spital in acea perioada.
Majoritatea pacientilor erau muncitori iar printre cele mai comune diagnostice s-au numarat tuberculoza, bronsite, reumatismul, ulcerul gastric si probleme de sanatate femeiesti. Succesul tratamentelor administrate au variat de la specialitate la specialitate. Pentru bolile femeilor, de exemplu, au fost raportate ca fiind vindecate un procent de 74% iar referitor la problemele respiratorii s-a raportat un procent de 62% de vindecari.
Alte aspecte referitoare la activitatea spitalului:
- pacientii veneau din toate colturile tarii, datorita preferintelor personale sau datorita faptului ca alte tratamente conventionale esuasera.
- doctorii aratau un interest ridicat in cazul fiecarui pacient si a starii generale de bine
- au fost gasite marturii referitoare la rezultate exceptiaanle in probleme medicale dificile. Unul dintre cazurile descrise in cele 300 de volume face referire la vindecarea unei fetite care suferea de temuta (si incurabila la vremea aceea) tuberculoza.
Spitalul a continuat sa se dezvolte, iar in 1920 a primit pentru prima data Inaltul Patronaj al Ducelui de York (Royal Patronage from His Royal Highness the Duke of York). Devenit ulterior Regele George V, Ducele de York a fost si presedintele spitalului in 1924.
Mai tarziu, la accesiunea la tron a Majestatii sale Regina Elizabeth II, spitalul a primit Inaltul Patronaj al acesteia.
Conferirea “Inaltului Patronaj” reprezinta o recunoastere a calitatii unei organizatii, institutii sau a unui proiect si reflecta totodata interesul acelui membru al Familiei Regale in domeniul respectiv.
La inceperea celui de-al doilea razboi mondial, spitalul a devenit o unitate independenta a Serviciului de Urgente medicale pentru tratarea pacientilor raniti in timpul raidurilor aeriene.
Din pacate, nici The Royal London Homoeopathic Hospital nu a scapat de bombele aruncate in timpul raidurilor si a suferit distrugeri majore. Eroismul personalului in timpul raidurilor a fost recunoscut prin acordarea mai multor distinctii ale Casei Regale: 4 distinctii “George Medals” si o Medalie MBE (Member of the Most Excellent Order of the British Empire).
Tot in acea perioada spitalul a gazduit refugiati ai regimului nazist.
In 1948, spitalul a devenit parte din noua retea de Servicii Medicale Nationale (National Health Service – NHS) alaturi de alte spitale de homeopatie din Glasgow, Liverpool, Bristol and Tunbridge Wells. Ministrul Sanatatii de atunci, Aneurin Bevan, forta din spatele NHS, a dat asigurari personale despre viitorul homeopatiei in Serviciile Medicale Nationale (NHS).
In decadele 50 si 60, reputatia The Royal London Homoeopathic Hospital s-a extins si in afara granitelor Marii Britanii, datorita tinerilor doctori internationali care au venit la studii. Printre acestia s-au numarat Dr Diwan Harish Chand, medicul homeopat al Presedintelui Indiei si Dr Francisco Eizyaga, important medic homeopat argentinian.
In data de 18 iunie 1972, The Royal London Homoeopathic Hospital a suferit o pierdere devastatoare atunci cand un avion de linie al companiei Trident s-a prabusit la Staines, langa aeroportul Heathrow. Cunoscut ca Staines air disaster, acest accident a ramas pana in prezent cea mai mare tragedie aviatica britanica. Printre cele 108 victime de la bord s-au numarat si 16 membri de seama ai spitalului. Cu totii erau in drum spre Congresul International de Homeopatie ce urma sa aiba loc in Brussels.
Pana la reorganizarea Serviciilor Nationale de Sanatate (NHS) din 1974, The Royal London Homoeopathic Hospital a fost un spital independent, avand propria conducere. Dupa 1974, acesta a intrat insa in administrarea Serviciilor de Sanatate din South Camden.
Accidentul aviatic, urmat de pierderea independentei, au marcat inceperea celei mai dificile perioade din istoria spitalului. In 1981, mai multe sectii au fost inchise, iar numarul de paturi a fost redus de la 170 la 45.
Dupa 10 ani foarte grei, Royal London Homoeopathic Hospital a profitat in 1991 de oportunitatea de a deveni din nou autonom si mai mult decat atat, de a primit statutul NHS Foundation Trust (este vorba de unitati ale NHS dar care sunt organizate semi-autonom. Acestea au un certificat de independenta de la Departamentul de Sanatate).
In data de 1 Aprilie 1993, Royal London Homoeopathic Hospital a devenit independent. Succesul acestui demers i se datoreaza Dr J Dickson Mabon care, pe langa faptul ca este medic homeopat, a fost Membru al Parlamentului dar si Government Minister, folosindu-si astfel abilitatile politice in folosul spitalului.
Un moment important in dezvoltarea The Royal London Homoeopathic Hospital a fost inaugurarea Academiei, unde se tin cursuri multidisciplinare pentru medici, asistente si terapeuti. Partea de cercetare academica se concentreaza pe demonstrarea faptului ca tratamentele folosite sunt eficiente si aliniate cu cererile bazate pe evidente ale medicinei conventionale.
Spitalul a organizat o serie de conferinte internationale intre 1997 si 2006, “Improving the Effectiveness of Homoeopathy”, fiecare editie bucurandu-se de participarea a peste 200 de delegati din peste 26 de tari.
In 10 octombrie 1999, The Royal London Homoeopathic Hospital a aniversat 150 de ani de la inaugurare. Cu aceasta ocazie, Majestatea Sa Regina, sub al carei Inalt Patronaj este spitalul, a efectuat o vizita pe 23 noiembrie.
Pe 1 aprilie 2002, The Royal London Homoeopathic Hospital s-a alaturat The University College London Hospitals NHS Trust, ceea ce a permis o mai stransa colaborare intre medicina complementara si cea conventionala, cu scopul de a oferi servicii complete pacientilor. Acest parteneriat coincide cu momentul in care guvernul a acceptat sa includa in Reteaua Nationala de Sanatate (NHS) servicii integrate de medicina complementara si conventionala, avand in vedere evidentele referitoare la eficienta acestor tratamente.
Intre 2002 si 2005, The Royal London Homoeopathic Hospital a trecut printr-un proces de renovare si modernizare care l-a transformat intr-o adevarata opera de arta a tratamentelor si cercetarilor homeopate si a terapiilor complementare.
Inaugurarea noului The Royal London Homoeopathic Hospital a avut loc in data de 12 octombrie 2005, in prezenta Her Royal Highness Prince of Wales. In discursul pe care l-a tinut, Alteta Sa Regala a mentionat printre altele:
“multi cred ca medicina complementara si cea conventionala sunt intr-un fel de razboi virtual. Cat de imbucurator este, insa, sa vii in acest loc din Bloomsbury si sa vezi ca ce se intampla de fapt in realitate este complet diferit. In loc de ostilitate gasim colaborare: profesionistii din domeniul medical cu expertiza in medicina complementara sau conventionala lucreaza impreuna, liber si entuziasti, avand un singur obiectiv: sa imbunatateasca tratamentele oferite pacientilor“.
Intre 2006 si 2008 a avut loc o campanie media sustinuta care a atacat medicina complementara, inclusa in Serviciul National de Sanatate (NHS). Acest demers a inclus si o scrisoare adresata autoritatilor si care a fost publicata pe prima pagina in The Times, in care se solicita acelasi lucru. Scrisoarea a fost publicata exact in momentul in care Prince of Wales isi sustinea discursul la World Health Assembly, in Mai 2006.
Campania care a atacat medicina complementara s-a lovit insa de un puternic sprijin public si politic pentru Serviciile Nationale de Sanatate (NHS)( iar aici se includ si spitalele homeopate). Cei care sustineau NHS in forma actuala, au organizat la randul lor numeroase campanii locale iar la aceasta s-a adaugat si o Motiune in Camera Comunelor, semnata de 206 de Membri ai Parlamentului.
In noiembrie 2007, conducerea spitalului a hotarat schimbarea numelui astfel incat acesta sa reflecte cu mai multa acuratete natura serviciilor oferite. Permisiunea pentru schimbarea numelui a fost aprobata de Ministrul Justitiei si Board-ul University College London Hospital NHS Foundation Trust.
La data de 16 septembrie 2010, noul nume a devenit oficial: “The Royal London Hospital for Integrated Medicine“.
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
