Si noi iubim animalele dar nu le dam sa manance copii

Sharing is caring:

Si ne pasa de ele si le salvam de pe strada. Caini, pisici sau porumbei, daca au o problema si au bafta sa ne iasa in cale, atunci cu siguranta viata lor va fi mai buna.

Avem 6 caini in curte (au fost si mai multi dar le-am gasit stapani), doar doi sunt de rasa, cumparati, restul au fost salvati de pe strada, in diferite stadii de degradare fizica.

Norocel era pui si avea piciorul distrus dupa ce a fost lovit de o masina.

norocel3

Lessie, a fost gasita pe marginea lui DN1, cand era pui. Era lovita de masina, cu fracturi deschise si infestata cu larve de muste in ranile pline de sange. Doctorii nu i-au dat mai mult de cateva luni de trait, dar au trecut peste 7 ani si inca e bine. E semiparalizata, isi taraste partea din spate a corpului dar traieste si e bine, avand in vedere conditiile date.


11 12

Tara, gasita bolnava, a fost depistata cu parvoviroza. Saptamani de perfuzii si un tratament complicat i-au salvat in final viata.

10

Piper, a fost salvata din mainile unor copii “bronzati” care ii turnau plastic topit pe blana. Avea arsuri pe tot corpul si plastic intarit pe blanita. Acum e la tara.

1

Nu va spun cat au costat in timp tratamentele, operatiile si intretinerea cainilor. Nu va spun cate pisici din cartier am dus la veterinar pentru tratament sau sterilizare.

In alta ordine de idei, de doi ani nu mai mananc carne iar unul dintre motivele care m-au facut sa iau aceasta decizie este legat de etica. Consider sub demnitatea umana tratamentul aplicat animalelor in ferme si abatoare si nu pot sa fiu partasa la asa ceva.

Cred ca e evident ca iubesc animalele. Mai mult, le ador. Si incerc pe cat pot, sa le insuflu si celor mici aceasta dragoste fata de natura si de animale.

Dar nu pot sa accept faptul ca un copil de 4 ani a fost ucis de caini. Nu pot sa accept ca un copil de 4 ani care iesise in parc sa se joace a fost muscat de caini. Nu accept ca un copil, aproape de-o varsta cu Andreea, a murit din cauza hemoragiei provocata de muscaturile de caini. Zeci daca nu sute de muscaturi. La autopsie s-a constatat ca doar talpile erau intacte.

Al doilea copil, in varsta de 7 ani a vazut tot. Un copil aproape de-o varsta cu Alexandra a vazut cum fratele lui e atacat si muscat de caini. Un copil de 7 ani a reusit sa-si salveze viata doar fugind, in timp ce in spate, fratele lui de 4 ani era ucis de caini.

Nu pot sa accept asta. Si nu accept nici circul cu referendumul si nici intrebarea capcana, care arunca responsabilitatea pe umerii nostri. Pentru ca nu sunt de acord cu eutanasierea dar stiu ca toti cainii vagabozi trebuie sa dispara de pe strazi. Cum ne-cum, adoptati, eutanasiati, teleportati, nu stiu si nici nu e problema mea. Nu eu trebuie sa gasesc rezolvare, eu am facut tot ce am putut la nivelul meu, stiu ca nu sunt singura, ca si altii au facut acelasi lucru, dar mai departe nu mai depinde de noi.

Nu eu am luat bani pentru sterilizarea cainilor, eu am platit cu banii mei. Nu eu am costruit adaposturi de lux cu banii publici, eu am platit cu banii mei. Si nu eu am cheltuit banii pentru mancarea cainilor din adaposturi, eu imi intretin cainii cu banii mei.

Eu am rezolvat problemele pe care mi le-am asumat singura, din dragoste fata de animale, in timp ce altii nu rezolva probleme chiar daca pentru asta au fost alesi si daca au la dispozitie banii nostri.

Nu de referendum avem nevoie, mai bine pastrati banii pentru a rezolva problema cainilor maidanezi. Nu de referendum avem nevoie, pentru ca nimeni nu mai vrea caini strada. Oare nu e evident?

A murit un copil si inca nu e evident ca nu mai vrem caini pe strada?

Si inca ceva. Daca eu ies cu Luna pe strada si Luna musca pe cineva, raspund pentru asta. E cainele meu chiar daca oficial nu stie nimeni, nu am semnat nicaieri pentru ea.

2

Dar daca cineva a semnat pentru un caine, daca si-a asumat ca-l va ingriji dar l-a abandonat pe strada iar cainele a ucis un copil, acel cineva e raspunzator. Si el, dar si cei care l-au crezut si care nu l-au verificat, dar care ne roaga acum sa-i iertam.

E prea tarziu pentru iertare. Dar inca nu e tarziu sa faceti ceva.

Pentru ca nu mai vrem caini pe strada!

 

Sharing is caring:

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Ii trimitem sau nu pe copii la concursurile scolare?
    Sharing is caring:

    Concursurile scolare sunt o sursa inepuizabila de discutii in contradictoriu intre parinti, in special cand copiii sunt in clasele mici. Pe […]

    Sharing is caring:
  • Castigatorul concursului LLL Dental
    Sharing is caring:

    Astazi s-a incheiat concursul organizat in partenerial cu Clinica LLL Dental. Premiul concursului este un detartraj profesionist. Am avut 140 […]

    Sharing is caring:
  • Peste 100 de parinti au participat la o discutie realista despre vaccinuri si vaccinare
    Sharing is caring:

    Am ramas datoare cu impresiile de la evenimentul in care a fost dezbatuta cea mai „fierbinte” problema pe care o […]

    Sharing is caring:
  • Live streaming “Internetul si tehnologia”
    Sharing is caring:

    Astazi, incepand cu ora 18:30 puteti urmari pe blog transmisiunea live a evenimentului “Internetul si Tehnologia – Cum sa le […]

    Sharing is caring:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*