Loteria sanatatii
Imi facusem curaj sa va povestesc despre nasterea Alexandrei, o nastere care ar fi decurs fara probleme daca doctorul ar fi venit la timp si nu dupa aproape 24 de ore, o nastere din cauza careia chiar si acum, dupa aproape 7 ani ma trezesc in mijlocul noptii ca sa verific daca cele mici respira. As fi vrut sa va povestesc multe dar ieri am aflat o veste cumplita care mi-a alungat tot curajul. Mi-am dat seama, cu tristete si cu frica, ca nu cunosc nicio femeie, dar nici macar una care sa fi indeplinit cumulativ urmatoarele trei conditii: sa aiba o sarcina normala, o nastere normala si un copil sanatos la nastere. Adica sa traiasca ceva absolut normal si natural, sa aduca pe lume un copil, fara complicatii.
Povesti din cele mai fanteziste, incepand cu sarcini ale caror ecografii aratau un copil fara cap si terminand cu teste care dadeau ca certitudine copii cu sindrom Down pentru care se recomanda intreruperea sarcinii, dar din care s-au nascut copii perfect sanatosi.
Povesti cu sarcini si ecografii care aratau copii perfect viabili si sanatosi, semnate si parafate de doctori celebri la care trebuie sa-ti faci programare cu luni inainte ca sa ai certitudinea ca “intri” exact cand trebuie, dar din care s-au nascut copii fara membre sau care nu au avut nicio sansa la viata pentru ca nu s-a intervenit la timp.
Povesti cu copii bolnavi pentru care nu exista tratament (a se citi bani) si pentru care parintii trebuie sa cumpere tot, incepand cu seringi si terminand cu medicamente aduse din strainatate. Povesti cu copii bolnavi care sunt legati de pat pentru ca “se agita” sau povesti cu copii bolnavi despartiti de mamele lor pentru ca spitalul nu dispune de locuri pentru mame.
Povesti sinistre cu mame si copii, povesti care au un singur numitor comun: sistemul de sanatate. O loterie a vietii si a mortii de care suntem legati cu totii. Vrem sau nu vrem, suntem prinsi intr-un sistem caruia nu-i pasa de noi si pentru care nu reprezentam nimic. Un sistem in care se moare cu zile pentru ca “nu sunt fonduri” sau pentru ca – hilar, nu-i asa? -, “Nu e gata dosarul”. Un sistem format din doctori si asistente care de cele mai multe ori uita sa fie oameni si care nu se uita la tine daca nu prezinti “garantii”. Exista si exceptii, cu oameni minunati care par trimisi de Dumnezeu, dar din pacate prea putini si de multe ori coplesiti la randul lor de sistemul “bolnav”.
Imi doresc din suflet ca astfel de povesti sa nu mai existe, ca doctorul sa fie ce era odata, un prieten si nu un om de afaceri, imi doresc ca “sistemul” sa-l incurajeze sa se perfectioneze continuu si sa-l rasplateasca la adevarata lui valoare asfel incat sa existe motivatie pentru performanta.
Exista o sansa, nu stiu daca mica sau mare, nu stiu daca vor fi schimbari, dar stiu ca e ceva intr-o mare de nimic. Am completat chestionarul realizat de Reţeaua privată de sănătate Regina Maria si va invit si pe voi sa faceti acelasi lucru aici. Simplul fapt ca rezultatele chestionarului vor ajunge sub ochii cuiva, poate insemna un pas inainte. Va doresc sa nu aveti nevoie de doctori sau spitale, dar poate impreuna putem face o schimbare in bine.
La sfarsitul acestei luni va fi inaugurat noul spital Regina Maria dedicat mamelor si copiilor, ocazie cu care va fi organizat un tur privat in cadrul caruia va avea loc si o discutie non formala cu personalul medical de acolo. Daca aveti intrebari, nelamuriri sau mesaje catre conducerea sau personalul spitalului astept sa mi le transmiteti si sper ca vom avea parte de raspunsuri care sa ne ajute sa dormim mai bine noaptea.
Au mai scris despre acelasi subiect Bogdana, Laura, Ada si Zu.
