In cati ani uiti cum te simteai in adolescenta?
Subiectul fierbinte al acestor zile este scrisoarea trimisa de un grup de ONG-uri Ministerului Educatiei prin care se cere ca in scoli sa fie promovata abstinenta pana la casatorie. Motivul este binele suprem al copiilor, cum altfel.
Sincer, cand am citit prima data am considerat ca este doar un balon de sapun care se va sparge foarte repede insa oamenii chiar sunt seriosi. Pe langa promovarea abstinentei au plusat si cu un vot negativ impotriva educatiei sexuale care, nu-i asa?, ii face pe tineri sa se masturbeze iar asta, stim cu totii, duce la orbire.
Acum ce sa va zic, ca de aproape 20 de ani cunosc si sunt implicata in intregul mecanism care s-a luptat si a reusit sa introduca in scoli educatia pentru viata de familie? Ca subiectele legate despre anatomie si fiziologie, cele despre contraceptie, despre luare deciziilor sau despre influenta anturajului au educat zeci de mii de tineri si au schimbat generatii? Sa va spun ca (si e doar un exemplu) in perioada 2009-2011 unul din proiectele derulate pe aceasta tema au schimbat comportamente iar asta poate fi dovedit cu cifre? Ca Institutul National de Statistica ne-a confirmat ca in perioada respectiva si imediat dupa, s-a constatat o scadere semnificativa a numarului de avortului in randul tinerilor? Sa va mai spun despre infectiile cu trasmitere sexuala inclus HIV care, tot dovedit la nivel oficial, au inregistrat cresteri sau scaderi in functie de proiectele care se derulau in tara?
Hai sa nu va spun despre toate astea sa nu ziceti ca sunt subiectiva. Dar hai se ne gandim altfel. Cu totii am fost tineri. Am fost adolescenti, am avut relatii, aventuri, am trecut prin pubertate si schimbari fiziologice care ne-au transformat in adultii care suntem azi. Multi dintre noi (mai putin cei norocosi care au beneficiat de optionalul de educatie pentru viata de familie 🙂 ) ne-am lovit de problemele inerente legate de menstruatie, de polutii nocturne, de furtuni de sentimente care ne-au bulversat, unii am avut si experiente mai nefericite, am fost sedusi, abandonati, poate abuzati, fara sa avem nici cea mai mica idee despre ce se intampla. Ajunsi adulti, ce facem? Ii condamnam si pe copii la aceleasi experiente care ii fac sa nu-si cunoasca corpul, sa creada ca “sunt gresiti”, sa se simta vinovati si rusinati de transformarile prin care trec? Le spunem in continuare ca barza e cea care aduce copiii (desi, probabil stiti raspunsul acela celebru de la un baietel: “fii domne serios ca nu fu*&^te tati asa ceva”), ca e gresit sa ai sentimente si sa simti emotii, ca nu ai voie sa experimentezi ca sa faci o alegere in cunostinta de cauza?
De ce sa facem toate astea? De ce sa nu-i educam, de ce sa nu-i crestem responsabili astfel incat sa poate sa faca alegeri constiente legate de viata personala, de sex, de relatii si de ce nu, de casatorie si copii? De ce sa ne prefacem ca toate acestea nu exista mai ales avand in vedere timpurile in care cresc copiii nostri? In fiecare dimineata in drum spre scoala pot sa vada la orice chiosc de ziare reviste cu femei “deochiate”, la televizor femeile sunt mai mult dezbracate decat imbracate, iar online-ul… Dumnezeu cu mila ce-o mai fi si acolo. Pentru ca onlineul este unul dintre subiectele fierbinti unde nu putem interveni si pe care nu-l putem controla. Copii care primesc smartphone-uri inca de la gradinita, care au acces nelimitat si necontrolat la internet, care se filmeaza si se pun pe youtube in timp ce parintii militeaza pentru promovarea abstinentei pana la casatorie, despre asta e vorba.
Suntem pe primul loc in Europa la numarul de sarcini la minore iar domnul Sorin Cimpeanu, ministrul Educatiei ne spune ca: “Refuz sa comentez acest lucru. Avem prioritati bine definite, iar subiectul lansat nu se incadreaza in prioritatile educatiei“.
Serios, domnule Cimpeanu? Cam ce prioritati aveti, ca lege eficienta nu avem, programele sunt praf, abecedare si manuale nu exista si practic aproape intregul sistem e sustinut de parinti. La BAC e dezastru, profesorii sunt bataia de joc a sistemului, iar rata abandonului scolar atinge cifre ingrijoratoare.
Este hilar ce se intampla, ma socheaza gandirea invechita a celor care cred ca solutia problemelor este sa le negi, sa le bagi sub covor sau sa arunci pisica in curtea altuia. Pentru ca in situatii de criza, asta este reactia celor care ar trebui sa aiba grija de copiii nostri: ii muta disciplinar la o alta scoala. Astfel ei isi curata ograda de probleme iar ce fac copiii mai departe e problema lor si a celor care i-au preluat.
Am mai scris pe acelasi subiect: Copii mici, probleme mici! Copii mari, probleme…multe! si Ce le spunem copiilor despre sex?.
Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB sau sa va inscrieti la Newsletter.
Cu toti am fost tineri. Mereu ne vom aminti de perioada adolescentina de prima dragoste, primul sarut, prima patanie , ciulitul de la ore. Au fost si vor ramane momentele cele mai frumoase pe care nu le putem uita usor.