Doi ani

Au trecut doi ani de la marea schimbare.

La finalul primului an eram destul de bulversata de luptele duse cu toti “cunoscatorii” care vroiau sa ma (re)aduca pe calea cea buna. Eram bulversata si de toate informatiile aflate si care pana la urma mi-au dat lumea peste cap. Si mai eram bulversata si de incercarile mele de a salva lumea, explicand si argumentand, dar din fericire mi-am dat seama la timp ca lumea nu are nevoie sa fie salvata.

La sfarsitul celui de-al doilea an, lucrurile s-au mai linistit. M-am obisnuit cu privirile curioase si intrebarile rautacioase :).

In schimb inca sunt uimita de perspectiva cu totul schimbata pe care o descopar cu fiecare zi ce trece.

Acum doi ani jumate am fost cu Andreea in spital. Am petrecut impreuna un Revelion exotic, iar pe locul doi in gravitatea acestei experiente, dupa spaima de a avea copilul bolnav, a fost faptul ca o saptamana am facut foamea. Primeam mancare de acasa dar neavand frigider in rezerva, o masa calda pe zi era cam maximul la care puteam spera. Mancarea din spital era groaznica. Ciorba, o zeama lunga fara niciun gust iar mancarea – o fiertura de legume fara carne. Spanac, fasolica, orez, totul era scarbos si de nemancat.

La inceputul acestui an am fost din nou internata in spital cu Andreea. Experienta groaznica de a avea copilul bolnav, a fost “indulcita” de faptul ca mancarea a fost extraordinar de buna si ca Andreea a apreciat-o si ea. Ciorba de legume delicioasa, spanac fara carne, fasolica, orez cu salata, totul a fost foarte gustos :). Andreea a inceput sa manance chiar din a doua zi iar asta a ajutat mult la insanatosire.

Au fost doua experiente la fel de intense in care amanuntul “carne” a contat foarte mult.

Doi ani fara carne chiar te fac sa vezi lucrurile altfel.

Comenteaza cu contul de FB