Se poate trai fara carne?

M-am hotarat sa nu mai manac carne. Sper ca niciodata. Am aproape o luna si totul e ok, mai ales considerand ca nu am tinut post in viata mea deci nu stiu ce e aia “fara carne”.

In prima saptamana am trait o panica continua, mi se parea ca daca nu am carne in frigider nu am nimic de mancare. Ma gandeam ca eu mai rezist cum pot, mananc paine cu unt, dar ce fac cu cele mici? Andreea cel putin este (era 🙂 ) terminata dupa salam (lalam). (Daca o intrebam cum e inghetata imi zicea “mmmmm, e buna ca lalamul“).

Pana la urma am mers pe principiul “decat sa manance porcarii mai  bine sa nu manance nimic” (care este in mod crucial diferit de principiul “sa manance orice, doar sa manance”, aplicat din pacate de multi parinti si bunici, dar asta e subiectul unui alt post). Cum spuneam, mi-am asumat sa renunt la mancarurile lor preferate (snitel cu cartofi – number one), dar partea buna a fost ca aveam cateva alimente pe care ma bazam: oua, iaurt, banane si fructe in general, biscuti si prajituri.

Poate va intrebati de ce? Adevarul e ca de multa vreme cochetam cu ideea asta, si ca de obicei cand ma hotarasc sa fac ceva, intai am stat sa pritocesc ideea, am intors-o pe toate partile si efectiv mi-am imaginat (in special inainte sa ma culc) cum ar fi daca as aplica-o. Am facut (mental) meniuri peste meniuri, planuri de back-up pentru parc si vizite la bunici (inca nu am gasit o solutie pentru gradi dar cred ca acolo o sa fie un compromis), am “scris” discursuri si raspunsuri la intrebarile pe care stiam ca o sa le primesc, am citit bloguri si carti despre vegetarieni si diete sanatoase. Eram aproape convinsa dar asteptam “momentul”.

Citeste si:  Ce-si doresc copiii si ce le oferim noi?

Acum o luna insa, prietenii nostri foarte buni care au o fetita apropiata de varsta Alexandrei (5 ani), ne-au povestit ca celei mici a inceput sa-i creasca un san si ca au fost la doctorul endocrinolog pentru analize. Cand am vorbit eu cu ei inca nu aveau rezultatele analizelor, dar indiferent care ar fi fost acestea, doctorul le-a dat instructiuni precise: fara carne de pui. Se pare ca aici este cheia tuturor problemelor hormonale cu care se confrunta copiii din ziua de azi, in special fetitele -care prezinta simptome de dezvoltare a sanilor incepand cu 5-6 ani, au menstruatie la 10-11 ani si cine stie ce o sa mai urmeze. Si daca “inainte” erau cateva cazuri in toata tara, astazi sunt foarte multe, de fapt nici nu se stie cate pentru ca nu le monitorizeaza nimeni.

Cam asta a fost. Coincidenta (sau nu) face ca intalnirea cu ei sa fie la “un gratar” unde am mancat doar carne si dupa care mi-a fost rau vreo 3 zile. Cand mi-am revenit hotararea mea era deja luata si exceptand panica de care vorbeam mai sus, totul a decurs in mod natural.

Au urmat zile de gatit non stop si multa mancare aruncata pentru ca nu o manca nimeni.

Am gatit toate mancarurile care ne placeau dar am pus soia in loc de carne. A fost foarte greu chiar si sa o gust. Ma uitam la ea si nu puteam sa mananc. Dupa ce am reusit sa gust am avut surpriza sa nu simt nicio diferenta fata de mancarurile cu carne dar cu toate astea nu puteam sa mancam. Stateam cu Cristi si ne uitam la mancare, radeam amandoi ca niciunul nu vroia sa manance si ne-am surprins avand discutii foarte profunde despre ce ni se intampla. Am concluzionat ca totul e de la cap pentru ca desi mancarea arata bine si avea gust bun, simplul fapt ca nu avea carne provoca un blocaj mental care oprea totul. Dar timpul a trecut si am inceput sa acceptam ideea (desi el mai are o rezerva de salam, just in case 🙂 ). Cele mici inca nu stiu ca nu mananca carne, le plac chiftelele si snitelele cu maioneza (din avocado) iar pastele cu “carne tocata” sunt cele mai bune pe care le-au mancat vreodata. Au uitat de “lalam” si dimineata striga dupa ousor galben (omleta) cu branzica si sandvis cu gem.

Citeste si:  De ce mi se strica mancarea dupa doar o zi

In timp ce ma documentam (de fapt cautam argumente stiintifice pentru a nu mai manca carne) am aflat lucruri inspaimantatoare, desi cred ca  stim cu totii ca animalele crescute in ferme (crescatorii) si in special puii, sunt injectate cu hormoni si antibiotice si ca din acest motiv prezentam dereglari hormonale iar antibioticele nu-si fac efectul (desi sunt contra lor, ideea in sine mi se pare din filme de groaza). Dar cu toate astea, in general “nu stim ce mancam“.


Cand afli ce anume se afla in mancarea ta, cand iti dai seama cu ce iti hranesti copiii e greu sa nu incerci sa faci o schimbare.

E dureroasa si comparatia folosita deseori pentru a sublinia modul neglijent in care ne tratam corpurile (ale noastre dar si ale copiilor nostri de care suntem raspunzatori): cand ne cumparam o masina, cheltuim multi bani pentru a o tine in buna stare, pentru a scoate tot ce-i mai bun din ea si pentru a-i prelungi viata. La cel mai mic semn ca ceva s-ar putea sa fie in neregula mergem cu ea la service, schimbam tot ce se poate schimba piese si filtre, continuam prin a alimenta cu cea mai buna benzina si toate astea  chiar daca nu este altceva decat un obiect. Ce facem in schimb cu corpul nostru (si al copiilor nostri)? Il intoxicam cu alimente procesate ce contin E-uri si chimicale, dupa care luam medicamente cu pumnul ca sa ne mentinem pe o linie de plutire care de fapt este o iluzie, si continuam acest cerc vicios pana cand corpul cedeaza. Si multi dintre noi nu ne dam seama nici in al 12-lea ceas ca rezolvarea tuturor problemelor de sanatate sta in puterea noastra si ca toate simptomele care ne distrug sunt de fapt efectele propriilor noastre alegeri. Iar cea mai simpla metoda de a elimina efectele este sa inlaturi cauza.

Citeste si:  Puterea subconstientului

Cred ca de aici vine si puterea mea de a face o schimbare, mai mult din grija pentru cele mici. Ca sa le pot schimba alimentatia, trebuie ca eu insami sa fiu un exemplu. Pentru ca daca stilul de nostru de viata va fi unul sanatos, atunci asta va fi “normalitatea” lor. Li se va parea firesc sa manance fructe, legume si cereale si sper sa nu simta nevoia sa manance carne.

Primul argument dintr-o lista foarte lunga, este documentarul de mai jos. Si recunosc ca mi-as dori sa aflu ce reactii aveti dupa vizionare :).

[youtube EKqdL7A_aUI nolink]

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama – de Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

5 thoughts on “Se poate trai fara carne?

  1. Sunt emotionata de fiecare data cand citesc despre parinti care se hotarasc sa isi schimbe radical viata, pentru binele copiilor. Asa cum e si cazul vostru cu alimentatia. Felicitari, suntem alaturi (M+2P adica :)) de cate ori simtiti nevoia de un “buddy”.

    Imi place cum arata mai nou blogul 🙂

    In dar, pentru ca am citit de maioneza pentru fetite, iti dau o reteta pe care am nimerit-o “din greseala”, stii ca eu incep sa fac ceva fara sa am idee unde voi ajunge 🙂

    Maioneza din nuci de macadamia (ies cam 4 linguri)
    10 nuci de macadamia
    1 catel usturoi – se poate si fara, dar e mai sanatos cu :), mai ales ca se apropie sezonul rece
    1/4 lingurita cimbru
    suc lamaie, dupa gust
    50 ml ulei masline
    un varf de sare neiodata

    Succes!

  2. Cristela, stii ca de obicei oricat am citi si oricat de convinsi am fi de un lucru, pana nu ni se intampla noua sau unei persoane de langa noi, nu prea conteaza.
    Tu esti una dintre persoanele “de langa mine” care m-au convins sa fac schimbarea (recunosc ca ma fascineaza povestea ta si ma bucur tare mult ca ai ales sa o faci cunoscuta).
    Iti multumesc pentru ca existi si pentru ca ne sustii (btw noi suntem 3A 🙂 )

    Multumesc si pentru reteta. Inca sunt blocata in laptele de soia dar sper sa avansez cat de curand 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*