Despre “Romania, o mare dezamagire la Olimpiada” ca mentalitate

Sharing is caring:

Imi tot rasuna in cap cuvintele astea auzite intr-un loc si intr-un moment in care era vorba despre timp liber si distractie intre prieteni. Eram cu fetele in parc si in timp ce ele se jucau eu stateam la povesti cu ceilalti parinti.

Desi “povesti” e mult spus, cand am ajuns eu, tocmai dezbateau vremea asta de cacao, cand te ia cu lesin de cald si nu poti sa repiri, si orasul asta in care traim si ce nasol e la noi si ce bine e la altii.

Din vorba in vorba am ajuns la concedii, fiecare si-a spus experientele din vara asta si asteptarile pentru restul vacantei iar eu m-am bagat in vorba spunand ca noi s-ar putea sa mai plecam doar cate un weekend pentru ca pe 15 august fetele incept antrenamentele la scrima.

Eee, si ce daca incep domne’, va stricati concediul pentru atata lucru. Sunt doar niste antrenamente, nu e ca si cum le-ai trimite la Olimpiada...”

Rasete ironice si superioare, dupa care a inceput discutia cu sportivii romani. Niste incompetenti, “eu nu stiu cum au avut tupeul sa mearga pana acolo sa ne faca de ras“, zice cineva. “Avem cea mai praf delegatie de la Olimpiada, ar trebui sa le fie rusine“, completeaza altcineva.

Dar de ce spuneti asta, cand avem atatea calificari iar unii sportivi nici macar nu au intrat inca in competitie? As intelege (poate) sa faceti comentarii de genul, la sfarsitul Olimpiadei, cand macar o sa aveti situatia exacta“. Da, asta eram eu, incercand sa aduc o nota pozitiva si optimista in discutie.

Ce sa mai asteptam pana la sfarsit, e clar de acum, Romania e o dezamagire la Olimpiada. Mare de tot“, a incheiat un cunoscator subiectul.

Asa ca am revenit la vacante si concedii. O mamica chiar se grabea sa plece acasa cu baietelul pentru ca plecau intr-un sejur peste doua zile doar ca ea era foarte, foarte suparata si abatuta. “S-a intamplat ceva, sunteti bine?” o intreb la un moment dat.

Eee, da, suntem bine doar ca trebuie sa fac bagajele si cand ma gandesc cat am de strans imi vine sa nu mai plec nicaieri“.

Adica dupa ce toata vara te-ai plans ca ai atata de asteptat pana pleci in ocncediu, acum cand a venit si momentul acela, tu te plangi ca trebuie sa faci bagaje?!“, am intrebat-o uimita.

Normal ca ma plang, imi ia trei zile sa fac bagajele la plecare si o saptamana la intoarcere, cand trebuie sa mai si spal toate lucrurile“.

M-am indepartat putin incercand sa procesez ceea ce tocmai auzisem insa de pe o banca ma loveste o voce de femeie, foarte suparata ca nu ii mai scria pixul. Era o alta mamica, care voia sa scrie ceva pe o foaie insa evident ca nu putea, pentru la ea “nici macar pixurile nu merg“, adica nu se exista ceva pe lume asta care sa nu se strice la ea. Se pare ca majoritatea persoanelor din grup stiau la ce se refera pentru ca si ele aveau aceeasi problema.

Dintr-o data am vazut cum se intuneca cerul, norii s-au adunat deasupra noastra si ca un raspuns al naturii care parca voia sa le dea dreptate, o ploaie de vara s-a abatut deasupra noastra pedepsindu-ne sau racorindu-ne… depinde ce isi doreste fiecare.

Le-am luat pe fete si am plecat grabita, nu de frica ploii ci a pesimismului, a rautatii si a gandurilor negre pe care aproape le-am simtit fizic, concentrate pe o alee intr-un parc. I-am lasat pe ceilalti parinti in mijlocul unei discutii despre vremea asta de cacao, “Uite si tu, cum sa ploua in halu’ asta in mijlocul lui august. Si cica in weekend o sa fie vremea la fel de urata, asta ne mai lipsea ca sa ne distruga toata vacanta. Ce folos ca avem un weekend prelungit daca nu putem sa iesim din casa“.

Oameni buni, bagati-va mintile-n cap, o viata aveti, de ce sa v-o petreceti plangandu-va de mila si comentandu-i pe altii? Renuntati la negativismul asta care va otraveste sufletele si bucurati-va de ceea ce vi se intampla, bucurati-va de familie si copii, de joburile de unde va luati un salariu ca sa puteti pleca in concediu, bucurati-va de fiecare zi si invatati sa dansati in ploaie.

Si nu mai stati impreuna sa va uniti energiile negative, rasfirati-va si molipsiti-va de la oamenii optimisti, invatati sa vedeti covrigul si nu gaura pentru ca asta e tot ce conteaza.

Am sa va dau primul motiv de bucurie din noua voastra viata: Fetele de la scrima au castigat aurul la Olimpiada. Exact “l-au castigat“, asta e exprimarea corecta, nu “l-am castigat“, pentru ca noi nu am facut nimic. Tot meritul e al lor si ar trebui sa invatam ceva din asta. Sa reusesti aceasta performanta intr-un sport care e un fel de Cenusareasa la tine in tara, sa fii apreciat si bagat in seama doar atunci cand ai rezultate care le gadila orgoliul celor care stau in canapea si comenteaza, asta da realizare si tarie de caracter.

Cand vom invata cu totii sa ne stabilim teluri importante in viata si cand vom trece cu adevarat la realizarea lor, depasind stadiul de a comenta, a discredita si a ne plange, cu siguranta vom trai cu totii intr-o lume mai buna. Pentru ca in general, viata este despre ceea ce faci tu, nu despre ce fac altii.

Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

olimpiada-scrima-echipa-feminina-de-spada-a-romaniei-medaliata-cu-aur-la-rio

 

Sharing is caring:

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Cine sunt copiii de la Globurile de Aur 2018 si de ce au fost imbracati in negru
    Sharing is caring:

    Copiii din distributia serialului Stranger Things au fost prezenti la Globurile de Aur de anul acesta. Ei au facut senzatie datorita […]

    Sharing is caring:
  • Fericirea se invata precum mersul pe bicicleta…
    Sharing is caring:

    … sau cantatul la pian… sau orice altceva care necesita putin efort la inceput. Odata invatate “regulile” fericirea este usor accesibila […]

    Sharing is caring:
  • Cand copiii spun lucruri traznite
    Sharing is caring:

    Acum vreo-suta de ani, cand Alexandra era la grupa mijocie, a venit intr-o zi foarte incantata acasa. Doamna ii intrebase cu ce […]

    Sharing is caring:
  • Am fost in Parlament unde am sustinut cele doua legi pentru prevenirea bullying-ului in Romania
    Sharing is caring:

    Vocea copiilor s-a facut auzită astăzi în Parlament. Ei vor #gradinitefarabullying și #scolifarabullying, vor ca oamenii mari să nu mai ignore fenomenul și […]

    Sharing is caring:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*