Delirul educației românești

Majoritatea copiilor de liceu se gândesc să plece și să urmeze facultatea în afara țării – cand aceasta este realitatea cred ca cei care guvernează această țară ar trebui să amâne orice proiect “măreț” și să facă ceva care să oprească această catastrofă națională.

Nu pot spune ce frustrare simt cand vad sistemul educațional din România cum se scufundă din ce în ce mai mult. S-au schimbat zeci de miniștri ai educației și fiecare a încercat o reformă de fațadă și niciodată nu s-a făcut ceva profund: s-a fragmentat anul școlar cu mai multe vacanțe, s-a introdus săptămâna “școala altfel” care este tot o vacanță mascată, s-au înființat secțiile de uman-real-științe, au fost introduse manualele alternative (culegerile de pe vremuri nu mai erau bune, pentru ca nu produceau bani pentru edituri și autorii copy/paste), iar lista invențiilor catastrofale, dar profitabile pentru unii, poate continua.

Foto

Să vă dau niște exemple din învățământul românesc! Ati auzit de harțile blank (conturul continentelor) pe care copiii trebuie sa le completeze cu toate numele câmpiilor, munților și apelor, pe care trebuie sa le învățate pe de rost? Credeți ca este normal sa se memoreze temperaturile medii de pe glob (mai sunt și vechi de 10 ani, cat are manualul) – de Google Weather a auzit cineva? Știți câți nervi are un ochi și ce denumiri au – toți trebuie memorați de către copiii noștri! Poți să îi înveți rolul lor, sa le arăți cum funcționează, nu să-i pui să memoreze niște liste de denumiri pe care abia poți le pronunți.

Școala românească nu ne pregătește copiii pentru viață și pentru ce vor face în viitor, nu-i lasă sa își dezvolte personalitatea și pasiunile, le îngrădește creativitatea printr-un sistem bazat pe memorarea unor cantități mari de informație. Îi ține ocupați cu lucruri nefolositoare în loc sa îi ajute sa se dezvolte conform pasiunilor și talentelor individuale.

În sistemul românesc de învățământ totul se învârte în jurul unor interese care pun profesorii în prim plan și mai nou anumite școli private și/sau de stat (vezi idea cu examenele la nivel de liceu). Numărul orelor pe care le au copiii noștri în scoala și gradul de încărcare al manualelor este o mare problemă.

Sistemul educațional nu măsoară gradul de încărcare a unui copil. Sunt de părere ca un adult ar face față cu dificultate la numărul de ore, teme și volumul de “definiții” ce trebuie memorate de către copii. Unele manuale au fost realizate de niște “experți” care nu s-au gandit ce trebuie să învețe un copil, ci au vrut sa arate în acestea cât sunt ei de pregătiți și documentați (copy/paste).

Reduceți numărul de materii și gradul acestora de dificultate! Lucrul la materii precum matematica și informatica necesită ore de muncă individuală de care nimeni nu ține cont și îi punem pe copiii să stea la școală/liceu și să piardă vremea cu materii din care nu învață nimic. Poate numele materiilor este pompos (indraznesc sa numesc una, cu care cineva se mândrea că mulți copii au ales-o pentru BACul din 2021 – LOGICA), dar conținutul și modul de predare este ridicol. Exemplu de la materia Logică: Dacă zăpada este albă și alb este adjectiv, atunci zăpada este adjectiv!

Manualele copiilor și lucrurile pe care le învață sunt la celălalt capăt al aplicabilității practice – toate sunt pline de definiții și clasificări – vezi manualul de educație antreprenoriala care debutează cu lecția și întrebarea “Ce este munca?!”.

Gradul mare de încărcare al copiilor duce la abandon – odată ce copilul pierde șirul din cauza valului mare de informație, se intra pe o spirală care duce la abandon școlar (chiar dacă sunt prezenți fizic la scoala, ei abandonează să mai țină ritmul la anumite materii).

Pentru clasele V-VIII ar trebui revizuit gradul de încărcare al manualelor, iar pentru liceu nu ar trebui sa ramana mai mult de 8 materii pe an (acum sunt ~16!), din care unele sa fie opționale și/sau la nivel de trimestru/semestru. Nivelul de cunoștințe și complexitatea lucrurilor a crescut (si crește continuu), și-n același timp, copiii doresc sa se specializeze pe anumite domenii unde se câștigă mai bine și/sau sunt pasionați, în timp ce școala românească nu face decat sa fie o piedică în dezvoltarea creativă a acestora în direcții practice.

Mai mult, în prezent, dezvoltarea culturii generale ar trebui sa fie o combinație între cunoștințe și abilitatea de a te documenta și filtra informațiile disponibile online (acum exista Google!).

Numărul mare de discipline a fost și este susținut pentru a da profesorilor cât mai multe ore, respectiv mai multi bani. Sunt de părere ca profesorii trebuie sa fie foarte bine plătiți, pentru ca merită să aibă un statut social, iar salariile trebuie să fie un factor care să încurajeze oamenii bine pregătiți să rămână/vină în sistemul de învățământ. Ani de zile salariile mici din învățământ au făcut ca în acest domeniu să rămână doar cei foarte pasionați de pedagogie (noi părinții alergăm după aceste persoane), sau alții care au ajuns în sistemul de invatamant pentru ca altă alternativă nu exista pentru ei pe piața muncii (din păcate sunt foarte mulți în aceasta categorie).

În prezent se vorbește despre examene la nivel de liceu. Va dați seama ce corupție va genera acest sistem – pentru ca un copil să intre la un liceu va trebui sa facă meditații cu profesorii din liceul respectiv, pentru a stii modele asemănătoare cu subiectele de la examen. Apoi vor continua meditațiile pentru a putea tine pasul cu cerințele din școlii (care de multe ori sunt absurde – teste la matematica cu subiecte tip Politehnica în cls a 9-a).

Amintiți-vă de perioada cand se intra la liceu pe baza mediei din gimnaziu (importanța de 50% sau mai mult) – nu puteți să vă închipuiți cât s-a “cărat” la profesori pentru ca mediile copiilor să fie cât mai mari și așa s-a ajuns ca toată lumea sa aibă media peste 9, iar diferenta intre copii sa se faca la sutimi (pe intervalul 9 – 10).

Actualul sistem de distribuire automată a copiilor pe baza rezultatelor de la evaluarea națională este singurul lucru corect și echitabil care s-a făcut după ‘89 în sistemul românesc de invatamant.

Este adevărat că trebuie umblat la conținutul examenului de Limba Română ca acesta sa nu se bazeze pe memorarea unor modele și poate aceasta reprezinta iesirea dintr-o bucla infinita marcata de autorii canonici (“Baltagul”, “Ion” etc.) – copiii noștri nu mai înțeleg și nu îi mai interesează de ce Ion își dorea pământ. Sunt convins ca pe mulți îi deranjează aceasta afirmatie, dar acesta este adevărul, iar copiii trebuie atrasi cu lecturi moderne, care sa le trezească interesul.

La matematică ar trebui sa crească gradul de dificultate a examenului pentru ca departajarea sa se facă pe baza cunoștințelor, nu pe anumite detalii legate de atenție. Comparați subiectele din anii ‘90 cu cele de acum și vă veți da seama la ce nivel s-a ajuns.

Mă întreb de ce toate lucrurile acestea nu sunt văzute de oamenii politici, măcar de cei care au copii și ajung să cunoască ceea ce se întâmplă în scoală.

Câte generații mai trebuie sa treacă și cât de jos trebuie sa ajungă învățământul, pentru ca societatea sa reacționeze, iar cineva sa facă o reformă reală?

Ce trebuie făcut:

  • Reduceți gradul de încărcare a materiilor pentru clasele V-VIII
  • Reduceți numărul materiilor la cel mult 8 pentru liceu (acum sunt ~16!) și gradul de încărcare a acestora. Nu văd de ce un copil de liceu trebuie, la real, sa mai facă desen (pictură) sau muzică – cei care au talent la acest lucru s-au dus deja la licee de profil. Pentru Greaca veche sau Latină cred ca se pot introduce cateva ore la Limba Română – știu că mulți vor reacționa dur cand vor auzi aceasta idee, argumentand ca Latina este limba strămoșilor, termeni in diverse domenii își au rădăcinile în aceasta limbă, însă asta nu înseamnă ca trebuie sa învățăm și să înlocuim ore de diferite limbi străine cu o limbă moartă. In plus, strategia de predare a limbii Latine din școli este total depășită, iar cei care mă contrazic (și care nu sunt profesori de Latină) să răspundă la întrebarea cum se zice “buna dimineata” în Latină, sau să numere până la 10 – sunt convins ca nu stiu!
  • Revizuiți profund toate manualele pentru a furniza copiilor informații utile și puneți accentul pe lucrurile practice. Nu ne trebuie definiția muncii la antreprenorială, ci cum sa facem o firmă, aspecte financiare/fiscale pe care trebuie sa le știe un om care vrea sa înceapă o afacere.
  • Mențineți sistemul de distribuire la evaluarea națională și revizuiți conținutul examenelor de Limba Română și matematică. Examenele la nivel de licee este noua șmecherie a celor care au văzut ca nu mai merge business-ul la universități – s-au prins Românii că nu poți sa faci nimic după ce obții hartia de la fabrica de diplome!
  • Regândiți sistemul uman-real-științe. Trebuie sa avem licee și specializări care îi pregătesc pe copii pentru ceea ce vor face în viață. Secția “uman” este o invenție pentru cei care vor să aibă o viață ușoară în liceu, dar nu se gândesc ce vor face când termină liceul.
  • Reînființați școlile de meserii – sistemul că toți copiii trebuie să facă o facultate a fost promovat de acele instituții private în care predau/au predat politicieni cu doctorat – fabricile de diplome.
  • Pentru facultăți – terminati cu dosarele bazate pe medii – mediile de la uman nu se compară cu mediile de la real, iar facultățile nu țin cont de acest lucru. Se ajunge ca la Facultatea de Cibernetică să nu mai poată intra copiii care ar merita sa fie acolo, iar cei care intră cu ajutorul mediei ajung sa o abandoneze după un an, după ce constată că se abordează matematici avansate și nu fac față.
  • Renunțați la ideea de invatamant superior fără BAC – este o încercare disperată să aduceți “clienți” fabricilor de diplome

Tot pentru facultăți – adaptați-vă materiile predate cerințelor de pe piața muncii (nu doar cu numele materiilor, ci și prin conținut și prin modul de predare)

Salariile din învățământ trebuie sa fie la un nivel care să-i stimuleze pe profesori și să îi atragă în sistem.

Eliminați regula prin care unii profesori blochează catedre anii in sir (puneți măcar o limită de 1-2 ani în care un profesor se poate întoarce la catedră, după care scoateți locul la concurs).

______________________________________________

Mesajul a fost primit pe email de la un cititor care doreste sa ramana anonim.

Comenteaza cu contul de FB

4 thoughts on “Delirul educației românești

  1. Tot ce ai scris tu este, ca să citez materia mea preferată (logica), „necesar, dar nu și suficient”. Ai ratat, după părerea mea, câteva aspecte esențiale în reformă, dar pe care nimeni nu le ia în considerare (sau cel puțin în tot ceea ce citesc eu, nu le văd):
    – programul de pregătire al profesorilor
    Încă nu avem un master didactic accesibil. Sunt vreo 30 de locuri pilot abia deschise, pentru … câte facultăți?? Masterul acesta ar trebui să fie accesibil tuturor studenților care vor să intre în învățământ, indiferent de specializarea pe disciplină.
    Pregătirea de specialitate a profesorilor să fie una serioasă, nu oameni care au trecut ca gâsca prin apă prin facultate și, vorba ta, acum nu au altă alternativă la final. Trec examenele ca să iasă numărul pentru finanțare și contribuie an de an la adâncirea catastrofei.
    Programe organizate de minister pentru perfecționarea periodică a profesorilor, în marile centre universitare. Cursuri la care să nu ai voie să lipsești, cu testare pe bune. Vara, în acele săptămâni de activitate.

    – organizarea circumscripțiilor școlare
    Reinventarierea localurilor de școli și restructurarea circumscripțiilor școlare astfel încât să nu mai avem școli aglomerate, cu trei schimburi și, sub nicio formă să nu se mai depășească numărul maxim de copii la clasă (22 la ciclul primar). Și da, visez la scoala românească în care toți, dar toți copiii să învețe de dimineață!
    Să se țină cont de copii cu CES și să se scadă numărul de copii la clasă cu 2 acolo unde sunt prezenți, chiar dacă asta înseamnă să se tragă la sorți ce copii părăsesc acel colectiv.

    – construcția de școli noi și dotarea modernă
    Odată cu reorganizarea numărului de copii, să se construiască școli noi, cu spații moderne, coridoare largi, nu ceea ce ne-au lăsat comuniștii cu săli în care băncile nu încap nici lipite.
    Sălile de clasă să fie dotate cu aparatură, sistem audio, video, acces la internet. Lecțiile interactive să poată fi posibile fără niciun efort (financiar) din partea profesorului sau elevilor

    – schimbarea atitudinii față de școală
    Introducerea unor regulamente clare de disciplină, pentru elevi, părinți și profesori. Să nu mai avem părinți care vin și dictează notele prin reclamații, elevi care sfidează și jignesc, profesori care abuzează.
    Sistem de amenzi pentru părinți atunci când elevii lipsesc nemotivat.
    Existența unui fond de resurse la care profesorii să poată apela pentru a organiza actul educațional, fără să scoată bani din buzunar sau să apeleze la „fondul clasei”.

    M-am lungit, dar acestea consider că sunt aspecte esențiale pentru o schimbare reală, de la firul ierbii. Restul… e poveste…

    1. Cristina, ai perfecta dreptate, este o completare necesara. Doar oare cate dintre aceste propuneri se vor implementa vreodata? Noi mai avem putin si iesim cu copiii din sistemul de invatamant. Nu imi vine sa cred de cati ani de zile se discuta despre aceleasi lucruri, over and over, iar situatia generala se degradeaza in continuu…

  2. Cu tara asta s-a terminat, obisnuiti-va cu ideea… Plecati cat mai sunteti tineri.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *