Cum am petrecut de Paste

Am ramas foarte, foarte in urma cu scrisul, din motive obiective pe care o sa le aflati si voi in curand. O sa vedeti, ca a meritat asteptarea :).

Dar…, ca sa nu va tin in suspans: in Joia Mare am fost dimineata la alergat cu Luna. Cand ne-am intors, pe la 9:30, vecina dadea tarcoale pe la poarta cica miauna ceva din pamant. M-am uitat la ea sa vad daca “e cu mine”, parea ca da, asa ca am inceput si eu sa ascult. Nimic, asa ca am facut o sedinta foto :).

Dupa juma’ de ora ma cheama vecina ca se aude iar. Din nou nimic. Am chemat-o pe Luna, (care nu are nicio treaba cu vanatoarea sau adulmecatul, sa ne-ntelegem 🙂 ), si am pus-o sa caute pisica. A mirosit putin si a luat foc. A inceput sa se agite sa zgarme, sa latre, intre timp au venit si ceilalti caini ( 5 la numar 🙂 ) si am inceput misiunea de salvare.

Dupa ce am sapat putin am dat de niste canale (se presupune ca ar fi facute de sobolani) si mergand pe urma lor am ajuns exact la imbinarea dintre asfalt si pamant, pe langa tevile de canalizare, unde tunelurile sobolanilor incepeau sa se mareasca. Dupa ce am dat pamantul la o parte am auzit si eu un mieunat prelung, cu ecou.

Si da-i si sapa. Am facut o groapa cam de un metru adancime si tot pe atat in diametru pana cand am ajuns undeva deasupra pisoiului. Problema era ca pamantul s-ar fi putut surpa in orice moment, asa ca am abandonat lopata si am cautat o unealta mai de finete cu care sa sap. N-am gasit decat un polonic :D.

Dupa inca vreo juma de metru de sapat cu polonicul am vazut victima. Un ghemotoc mic de blanita, cu pamant in ochi, care de-abia mai avea forta sa miaune.

Mi-am luat inima in dinti si m-am intins pe burta, m-am bagat cu partea de sus a corpului in groapa, si am reusit sa-l apuc. Nu mai conta ca din greseala puteam sa salvez un sobolan 😀 sau ca deja evacuasem niste paianjeni uriasi cu burtile mai mari ca ei (pline cu oua, presupun).
Am luat mâțul si am fugit spre casa printre 6 caini extrem de fericiti care se bateau pe noua jucarie. Matul ingrozit musca si zgaria, asa ca am ajuns in casa cu mainile pline de sange.

A durat vreo doua zile sa se linisteasca si sa scoata nasul prin casa. In a treia zi a indraznit sa iasa pana in bucatarie, moment in care Luna (care nu a dormit in toata perioada, nu a facut decat sa pazeasca pisica 😀 ) a sarit pe ea sa o smotoceasca. Pisi a fugit cat a fugit, in principal a facut niste ture in jurul masinii de spalat vase :D, dupa care a picat lata sub masa. Cu ochii dati peste cap, cu labele inclestate si tremurand tare de tot. Ne-am cam speriat, dar se pare ca a fost doar un atac de panica. Intre timp toata lumea s-a linistit si coabiteaza in armonie :).

Continuam cu noaptea de Paste, cand eu ma pregateam sa o culc pe Andreea, iar Cristi si Alexandra sa plece la biserica. Cand… auzim de afara: “Maicăăăl“… “ Maicăăăl” 😀 :D. Vecinul de la etaju 3 isi striga motanul (negru de felul lui 😀 ) care cazuse de la balcon. L-am invitat alaturi de noi sa participe la actiunea de salvare :). Am localizat mâțul intr-un copac, dar era prea intuneric, el prea negru, si cainii (6 la numar, remember?) prea agitati, asa ca am amanat pentru a doua zi dimineata.
In ziua de Paste, la 6 dimineata, l-am salvat pe “Maicăl“, care acum ne priveste smechereste de la etajul 3 :D.

Intre timp, intr-un copac din curte si-au facut cuib niste ciori. Au facut oua, au iesit puii, iar cea mai incantata a fost Pica care a inceput sa ia lectii de zbor :).

Intr-o dimineata, mare harmalaie in curte. Cazuse un pui din cuib si cainii si pisicile, laolalta, erau calare pe el. Maica-mea s-a infiltrat pe campul de lupta si a luat puiul de cioara de pe jos, moment in care a inceput atacul. Ciorile (care initial erau doar doua, dar intre timp cred ca si-au chemat si rudele si prietenii 🙂 ) au atacat-o din aer, incercand sa-si salveze puiul, iar cainii si pisicile o atacau de la sol, incercand sa-si recupereze jucaria (sau masa de pranz, dupa caz). Atacata din toate partile,  maica-mea a reusit sa ajunga in casa doar cu cateva zgarieturi minore.
Pentru ca la noi nu mai era loc si pentru o zburatoare, am expediat-o la maica-mea :). Din pacate, poze cu cioara nu am, si nici nu mai pot sa-i fac :(.

Si… incet, incet, ne apropiem de prezent, cand cu furtunile darâmătoare de copaci. Din nou maica-mea :D, impreuna cu cele mici, a iesit pe strada, dupa ce a trecut furtuna, ca sa admire cele 4 masini distruse de un copac cazut artistic. A fost distractie mare, cu masina de politie, cea de pompieri… plus ca la intoarcerea spre casa au gasit… exact… un pui de porumbel :).

Dupa multe plansete, am expediat si porumbelul la maica-mea (intre timp cioara a plecat intr-o lume mai buna), iar acum, saptamanal, il urmarim cum creste, sa vedem daca iese de-o ciulama din el :D. Glumesc, de fapt maica-mea ii da lectii de zbor (nu-mi cereti detalii ca nu am 🙂 ) si asteapta sa-i creasca penele de la coada, pe care se pare ca si le-a pierdut cand a cazut din cuib.

Cam asta a fost, a trecut mult timp de la Paste, dar merita povestit totul.
Voi? Cum ati petrecut? 😀

Comenteaza cu contul de FB