Cel mai frumos compliment

Sfarsitul lui 2015 m-a prins aproape intre doua trenuri, datorita unei oferte pe care am acceptat-o fara sa stau prea mult pe ganduri. Ultimele doua luni din an presupuneau multe delegatii prin tara, iar asta insemna ca trebuia sa deleg la randul meu toate responsabilitatile pe care le am acasa, fara niciun fel de pregatire in prealabil si fara sa am certitudinea ca lucrurile vor merge in ritmul obisnuit.

foto

Insa am semnat contractul, mi-am facut bagajele si am plecat, lasand acasa o echipa destul de numeroasa si foarte competenta, respectiv Cristi si cele doua bunici plus un bonus neasteptat: prietenii nostri care le-au dus pe fete la scoala.

Dupa prima luna, intr-unul din weekendurile in care m-am intors acasa, stateam la o cafea cu soacra mea si la un moment dat ma intreaba cum ma descurc, daca nu imi e greu cu programul asta atat de solicitantant.

-Nici vorba, i-am raspuns, imi place atat de mult ce fac incat mi se pare ca traiesc intr-o aventura. Mai degraba mi-e greu ca v-am lasat aici cu toate pe cap si nu stiu cum va descurcati.

-Pai ne descurcam, imi raspunde, desi suntem cam obositi insa gandeste-te ca suntem trei oameni care fac tot ce faceai tu singura. Ca sa nu-i mai pun la socoteala si pe prietenii vostri.

 A doua zi am plecat din nou, spre Timisoara – o calatorie de noapte care dureaza vreo 11 ore, destul timp ca ma gandesc ca a fost cel mai frumos compliment pe care l-am primit in ultimul timp. M-a facut sa realizez care este nivelul de efort de care suntem in stare noi, mamele, si cat de putin constientizam (si noi si ceilalti) toata munca pe care o depunem si despre care se presupune ca nu-i mare scofala. O stiti pe aia cu “dar ce mare lucru faci tu, ca doar stai toata ziua acasa…”, nu-i asa?

Ei bine nu-i chiar asa, si daca ne gandim putin si facem o lista, o sa vedem ca de multe ori ziua de 24 de ore nu poate fizic sa acopere toate activitatile pe care noi le facem singure si “din mers”.

Stiu ca nu sunt singura in aceasta situatie asa ca vreau cumva sa impart acest compliment cu voi. Va asigur ca si voi, daca ati face acest test (de a pleca o perioada de acasa) nu ati putea sa gasiti o singura persoana care sa poata sa indeplineasca tot ce faceti voi. E nevoie de minim doi oameni. Ce credeti, am dreptate sau ma insel? Daca aveti nevoie de niste argumente in plus, va invit sa cititi si articolul despre “Calitatea de Amator“.

Comenteaza cu contul de FB