Ce faci cand copilul tau are un coleg violent?

Eram in ultimul an de gradinita cu Alexandra cand a venit un coleg nou la ea in grupa. Asta se intampla inainte de introducerea clasei pregatitoare la scoala iar pentru inscrierea in clasa intai era obligatoriu anul de grupa pregatitoare la gradinita.

Nu era prima data cand un copil nou venea in grupa insa a fost prima data cand ne-am confruntat cu un copil cu adevarat violent. Adica batai, tras de par sau pumni mai vazusem cu totii in trecut si reactionasem matur atat parinti cat si educatoare si lucrurile se situau intr-un nivel de normalitate decent.

foto

Insa cu baietelul acesta s-au intamplat lucruri pe care nu am stiut cum sa le gestionam. In primul rand ca nu avea dusmani declarati. Ma refer la faptul ca cei mici au simpatii si antipatii in randul colegilor, ceea ce e absolut normal, si e oarecum previzibil cine cu cine se bate. Ei bine, langa baietelul de care va povestesc nimeni nu era in siguranta. Nu trebuia sa faci nimic deosebit, era de ajuns sa te afli in imediata lui proximitate ca sa devii o victima. Un branci pe scari sau o palma in cap si puteai sa te consideri norocos. De obicei se lasa cu sange, foarte multi copii au capatat in acea periada zgarieturi pe fata sau muscaturi pe maini.

Parintii s-au sesizat, au vorbit intre ei si cu conducerea gradinitei si cand totul a fost pus cap la cap s-a vazut si gravitatea problemei. A fost convocata si mama lui pentru a incerca sa gasim impreuna o solutie. Nu s-a reusit acest lucru, mama a negat tot ce i s-a comunicat, a sustinut ca cel mic este de fapt o victima si este terorizat de colegi fara sa ia in considerare situatii in care chiar si copii de grupa mica fusesera violentati. Probabil ca si-a dat si ea seama ca e ridicol sa sustina ca o fetita de 3 ani i-a batut baiatul de 6, asa ca in final a schimbat cu totul tonul si registrul si a inceput sa ameninte in stanga si-n dreapta.

Am abandonat cu totii varianta de a ajunge la o intelegere cu ea asa ca am continuat sa cautam alte variante civilizate de a rezolva situatia.

Intre timp comportamentul copilului nu se schimbase deloc, ba din contra, era din ce in ce mai agresiv pentru ca a vazut ca nu i se intampla nimic.

Totul s-a terminat intr-o zi fatidica, sau poate norocoasa, depinde cum privim lucrurile, cand baiatul i-a infipt un creion in gat unei colege. Impins cu multa forta, creionul a ramas in carne si doar cativa centimentri au facut diferenta dintre un incident si o catastrofa. Acela a fost momentul in care s-a ajuns la un deznodamant oficial si corect, mama fetitei a sunat la politie, la inspectorat, la protectia copilului si la toate autoritatile care aveau sau nu competenta in situatii de genul.

De a doua zi baietelul a disparut din gradinita, la fel si mama lui care nu a mai putut fi gasita.

Nu avem niciun fel de concluzie a autoritatilor in acest caz, pe de o parte e normal, nu e cazul ca anchetele sa fie facute publice, insa nici macar mama fetitei nu a fost cautata sau implicata in niciun fel in presupusa ancheta care a avut loc.

Dilema mea este ce se intampla cu acesti copii cand cresc? Cand ajung in scoala, cand deranjeaza ore care si asa se tin greu din cauza suprapopularii claselor? Cum putem noi, ceilalti parinti sa intervenim pentru a ne proteja copiii fara sa parem egoisti sau insensibili la problemele celorlalti? Ce pot sa faca profesorii cand si asa au de tinut sub control clase cu peste 30 de copii?

Fara suportul autoritatilor si programe speciale dedicate situatiilor de acest gen cred ca orice incident se rezolva local cu participarea persoanelor direct implicate si care stiu cu exactitate despre ce e vorba. Articolele alarmiste din ziare si TV nu ajuta la nimic si degeaba ne dam cu totii cu parerea, adevarul este ca nu stim ce s-a intamplat acolo.

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   sau sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB