Cand se termina timpul, incep regretele

Ca nu am invatat mai mult atunci cand trebuia.

Ca nu ne-am distrat cu prietenii inainte sa ne casatorim, sa avem copii si responsabilitati.

Ca nu ne-am ingrijit, iar acum boala nu mai poate fi controlata.

Ca am mancat mult, iar kilogramele au o vointa proprie care nu poate fi invinsa.

Ca nu am facut sport, iar varsta isi spune cuvantul.

Ca nu am facut primul pas spre impacare, iar golul nu mai poate fi umplut.

Ca nu am stat mai mult cu copiii cand erau mici. Momente care nu mai pot fi retraite niciodata.

Ca nu am renuntat la lucruri sau persoane care ne faceau rau. Ne dam seama ca in toti anii plini de amar am fi putut fi liberi si viata ar fi putut fi frumoasa.

Ca nu am riscat atunci cand sansele erau de partea noastra. Ne-am consolat cu zona de confort si mediocritate in care ne aflam iar viata nu a avut nimic scipitor in ea.

Ca am ajuns la final si privim in urma vedem doar regrete.

Ca am lasat zilele sa treaca fara sa facem ce ne dorim.

Am crezut ca si “maine”este o optiune, insa zilele de “azi” trec si nu se mai intorc inapoi.

Sunt lucruri pe care le poti face doar o data, intr-un anumit moment al vietii. Altele trebuiesc facute cate putin, zi de zi. Rezultatul se vede de-abia cand bucatelele sunt destul de multe iar intregul pe care il formeaza iar intregul pe care il formeaza devine cu adevarat ceea ce ne dorim, ceea ce ne face fericiti.

“Doamne, cate as fi putut sa fac daca as fi avut mintea de acum. Cate suparari si lacrimi pentru nimic. Cate momente frumoase la care am renuntat ca sa fac alte lucururi care nu mi-au adus nicio satisfactie. De ce nu m-am bucurat de tot ce am avut si in schimb am preferat sa las zilele sa treaca vaitandu-ma de ceea ce nu aveam? De ce nu m-am straduit mai mult sa realizez ce imi doream?”

Avem o singura viata si o singura certitudine: cu totii vom muri intr-o zi. Ce bine ar fi ca la final sa ne bucuram de tot ce am realizat in loc sa regretam tot ceea ce nu am facut.