Alaptat cu program sau la cerere? Aceasta este intrebarea!
Ca in multe alte aspecte legate de cresterea celor doua fete ale mele, si in cazul alaptarii am procedat diferit, pe masura ce cunostintele mele s-au imbunatatit si experienta a inceput sa-si spuna cuvantul.
Prima fetita am crescut-o ca la carte, cu program fix pentru orice activitate. Aveam o agenda in care notam cand mananca, cand doarme, cand face baie, cand se joaca, etc. Este un comportament care nu ma caracterizeaza, sunt mai degraba adepta stilului “traieste clipa’ decat “traieste dupa program” asa ca mi-a fost foarte greu sa ma adaptez la un program fix. Insa in cartea pe care o aveam scria ca un bebelus are nevoie de rutina iar cand vine vorba de mese, nici nu se pune problema sa facem altfel. Medicul pediatru mi-a prezentat aceeasi abordare asa ca m-am conformat fara sa pun prea multe intrebari.
Cu a doua fetita lucrurile au stat complet diferit. Am tinut-o doar in brate pana pe la 2 ani, am alaptat-o la cerere pana la 1 an si in general am schimbat cu 180 de grade toate regulile stabilite cu prima fetita. Instinctul mi-a dictat pentru a doua oara ce am de facut iar eu, fiind de data asta mult mai stapana pe mine, l-am ascultat si am simtit imediat diferenta.
Ce v-am povestit mai sus se intampla acum 10 14 respectiv 8 11 ani. Sunt pur si simplu uimita sa vad ca si in ziua de azi, majoritatea specialistilor recomanda hranirea la program si cresterea copiilor ca pe niste roboti.
Intrebarea este simpla: cand trebuie hranit un copil?
Iar raspunsul este cat se poate de natural: cand ii este foame!
Din nefericire, civilizatia a ajuns sa complice inutil acest raspuns simplu si evident. Daca ne intoarcem putin in timp o sa aflam ca prin anii 20-30, multi oameni credeau ca este un lucru bun sa creezi deprinderi la copii, cat mai devreme cu putinta. O mare parte a acestui antrenament consta, dupa parerea lor, in a obisnui cat mai rapid posibil copilul cu un orar strict. Asa cum si medicii impuneau acest ritm alimentar al unei mese la fiecare 4 ore.
Acest regim teribil insa viola unul dintre principiile fundamentale ale unei educatii care are ca scop creearea unui copil sanatos din punct de vedere psihologic: respectul pentru individualitatea sa.
Fiecare copil este un individ unic, care are dreptul de a se alimenta conform propriului sau ritm.
Un ritm alimentar fortat, restrictionat orar, este imposibil sa faca bine unui copil. Nu numai datorita faptului ca este diferit de toti ceilalti, dar si pentru ca propriile sale nevoi alimentare variaza de la o zi la alta.
Unde ajunge un copil hranit la ore fixe? Atunci cand ii este foame se simte frustrat, foamea pe care o experimenteaza un bebelus este o forta care domina tot. Atunci cand ii este foame, acesta senzatie este totala. Nu admite nicio intarziere, el are nevoie sa manance. Marea noastra majoritate, ca adulti, nu am simtit foamea asa cum o simte un bebelus.
Ca termen de comparatie, e bine sa stim ca un copil care asteapta o ora si jumatate sa fie hranit, simte acelasi lucru pe care il simte un adult dupa trei zile de asteptare.
In cea mai mare parte a cazurilor, un bebelus nu se sfieste.Cand ii este foame ne atrage atentia printr-o maniera inconfundabila: plange. Cu cat mai mult timp trece fara sa fie hranit, cu atat plansul devine mai violent.
Daca impunem unui bebelus un orar strict de masa, acesta incepe sa-si dea seama ca poate plange din toate fortele fara niciun rezultat. In timp invata sa-si reprime furia si sa o inlocuiasca cu o resemnare profunda. Indiferent insa ce alege, furia permanenta sau resemnarea apatica, ceea ce invata din aceasta experienta este pentru el un aspect concret al vietii: pentru el viata este o realitatea cruda, detestabila, un demers plin de deceptii.
Cu pasi mici, societatea noastra incepe in sfarsit sa realizeze ca stabilirea unui orar fix in alimentatia unui bebelus este o teribila greseala. Tot mai multe mame sunt hotarate sa aplice ceea ce se numeste mese adaptate la nevoile fiecarui copil.
Aceasta metoda se bazeaza pe ceea ce ar fi trebui sa fie evident de la inceput: sa lasam copilul sa ne spuna el insusi cand ii este foame, trezindu-se si plangand.
Problemele de alimentatie survin aproape intotdeauna datorita unor practici opuse nevoilor naturale, care au fost aplicate fie la prima varsta, fie la varsta de 3 ani. Noi, parintii, avem un mare aliat pentru a ne hrani copiii corespunzator: foamea lor. Daca respectam individualitatea copilului, daca veghem la satisfacerea nevoilor sale biologice, acesta nu ar trebui sa aiba vreo problema de alimentatie.
Cel mai important lucru pe care il putem face pentru a-l ajuta pe bebelusul nostru sa capete o incredere fundamentala in el insusi si in lumea in care traieste este sa-l hranim atunci cand ii este foame.
Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:
- Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
- Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
- Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
- Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte
******************************************************************
Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.
Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.
Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.
Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).