Prima adolescenta

Imi aduc aminte cu mare placere toate etapele prin care au trecut fetitele in dezvoltarea lor dar in special perioada 2-3 ani care a fost cu adevarat deosebita.

A fost momentul in care am inceput sa imi pun intrebari si in care mi-a fost evident ca din pacate, “cunostintele mele generale” si  intuitia de mama nu mai sunt de ajuns ca sa-mi fac “meseria de parinte” la un nivel superior, asa cum imi doream. Cred ca atunci a fost si momentul in care am inceput sa ma documentez cel mai mult, sa caut sfaturi si raspunsuri la intrebarile care ma framantau.

Citind si cautand am aflat  (cu bucurie)  ca indoielile mele sunt indreptatite pentru ca perioada 2-3 ani din viata unui copil este una foarte grea si pentru el si pentru parinti. Dupa o perioada de echilibru (0-2 ani), in care copilul s-a adaptat la viata extrauterina, a invatat si exersat principalele drepinderii  (printre care mancatul, interactionarea cu mediul exterior, reactionarea la diversi stimuli senzoriali si intelectuali) urmeaza un stadiu de tranzitie, primul pe care il intalnim in dezvoltarea copilului. Cel de-al doilea stadiu de tranzitie se va situa intre 13-19 ani, este “Adolescenta”, asa cum o stim cu totii si despre care avem mult mai multe informatii. Poate si pentru ca eram déjà in perioada “constienta” din care ne amintim lucruri, deci experienta proprie isi spune cuvantul.

Prima adolescenta este mentionata ca atare in putine lucrari (cel putin eu nu am gasit foarte multe mentionari). Este o perioada presarata cu furtuni si tensiuni, si este usor de recunoscut deoarece “micutul ingeras” incepe sa se transforme intr-un “micut monstrulet”. Este perioada protestelor, a refuzurilor si a “demonstratiilor de personalitate” din partea copilului.

Copilul, desi a crescut, inca nu s-a dezlipit de perioada de “bebelus”. Inca are nevoie de mama lui, are nevoie de confort si de siguranta cu care a fost obisnuit.  Pe de alta parte, crescand, simte ca poate mai mult, ar vrea sa faca totul singur dar nu reuseste, nu are rabdare sa mai incerce dar nici nu accepta ajutor.

Este perioada  extremelor, in care nu se poate decide ce vrea pentru ca ii plac ritualurile si ar vrea sa le repete la nesfarsit dar ii place si noul chiar daca ii e teama de el. Pentru el, viata nu mai este doar un drum cu sens unic (asa cum este pentru bebelus care evolueaza constant) ci este un drum cu doua sensuri unde are de ales: merge inainte sa devina “copil” sau se intoarce la “bebelus”?  Astfel, copilul “se plimba” inainte si inapoi de la o ora la alta si de la o zi la alta intre dorinta de independenta si cea de dependenta maternala.

Pentru a face tranzitia catre varsta de 3 ani cat mai lina este bine ca regulile si restrictiile impuse unui copil de 2 ani sa fie maleabile. Este o greseala sa aplicam principii prea stricte pentru activitatile curente cum ar fi imbracarea, programul de somn si mai ales masa. In caz contrar, daca suntem prea drastici exista riscul sa obtinem un copil mult prea docil, “dresat” sa fie pasiv si ascultator sau, in cazul unui copil cu o personalitate foarte puternica riscam sa transformam intreaga perioada intr-un conflict continuu.  Sau se poate de asemenea ca in aparenta copilul sa se supuna dar de fapt el doar sa-si reprime sentimentele.

Si in niciun caz nu trebuie sa abuzam de pedepse. Cand este pedepsit copilul invata sa deteste si sa se teama. Iar copilul nu trebuie “obligat”, el trebuie “convins”.

Toate caracteristicile descrise mai sus nu sunt universal valabile dar majoritatea copiilor sunt afectati de prima adolescenta. Am simtit-o si eu pe pielea mea dar pot sa va asigur ca la al doilea copil lucrurile se amelioreaza in mod semnificativ din cel putin doua motive: experienta parintilor si existenta in peisaj a copilului mai mare, care isi aduce aportul atat prin exemplul personal cat si prin implicare si medierea conflictelor.

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

  1. Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
  2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
  3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
  4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.

Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

 

 

Comenteaza cu contul de FB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *