Nevoia copilului de identitate

Identitatea deosebe?te o persoan? de celelalte ?i în acela?i timp, înlesne?te dezvoltarea sentimentului de apartenen?? la o familie, la un grup social, la o comunitate. Pentru o dezvoltare armonioas?, copilul are nevoie s?-?i dezvolte un sentiment pozitiv al identit??ii. Identitatea se fixeaz? dup? adolescen??, pân? atunci toate ac?iunile pe care copilul le face în construirea identit??ii sale au nevoie de sus?inere. Este un proces dinamic care inte-greaz? pe parcursul vie?ii diversele experien?e ale persoanei.

Primul element de identificare este corpul.

În jurul vârstei de 12 luni copilul a înva?at s? se recunoasc? în oglind?. A început s? se perceap? ca individ ?i a început s? î?i cunoasc? schema corporal?: aceasta este mâna lui, acesta este piciorul lui… De îndat? ce ?i-a integrat imaginea de sine, copilul a început s? devin? mai atent la cei din jurul s?u. Astfel, ajunge la 2 ani s? fac? diferen?ele între fete ?i b?ie?i ?i s? se identifice ca atare: „Maia este feti??“, „Mihai este b?iat“. Când ajunge la vârsta de 3 ani, achizi?iile de limbaj îi permit s? utilizeze pronumele „el, ea“ ?i, chiar dac? nu poate pronun?a corect, poate face diferen?ele de gen: „coco?, g?in?“.

Dup? vârsta de 3 ani, copilul începe s?-?i manifeste interesul pentru juc?rii pe care le asociaz? genului: fetele au p?pu?i, b?ie?ii au ma?ini. Încep s? î?i asume o indentitate de gen, fetelor f?cându-le pl?cere s? „g?teasc?“, „s? aib? grij? de bebe“, iar b?ie?ilor s? „repare“, s? se murd?reasc?. Practic, copilul integreaz? stereotipuri legate de diferen?ele de gen pe care le-a observat în comportamentele celor din jurul lor.

Metodele educative bazate în mod con?tient sau încon?tient pe stereotipuri legate de gen determin? în mod definitoriu dezvoltarea copilului. Involuntar poate, vopsim pere?ii camerei feti?ei în roz pal ?i cump?r?m haine bleu pentru b?iat. B?iatul nu are voie s? plâng? atunci când s-a lovit, c?ci „este b?rbat ?i b?rba?ii nu plâng“, iar fata este „b?ie?oas?“ dac? îi place s? dezmembreze ma?ina al?turi de tat?l s?u. Aceste tipuri de reac?ii din partea p?rin?ilor sau chiar a educatorilor duc la inhibarea poten?ialului de dezvoltare integrat? al copilului, singurul motiv fiind acela c? „nu-i frumos pentru o fat? s? se murd?reasc? jucând fotbal cu b?ie?ii“ sau „tu e?ti b?iat, nu te po?i juca cu p?pu?ile“, în conformitate cu instan?ele sociale.

Al doilea element de identificare este familia. Crescând în ?i al?turi de familia sa, copilul integreaz?:

Roluri (copilul va descoperi care este locul ?i rolul s?u în familie, va ?ti c? este frate sau sor?, va • în?elege care este rolul mamei ?i al tat?lui, va fi nepot sau nepoat?);
Comportamentele acceptate ?i a?teptate care sunt presupuse de aceste roluri (va descoperi ?i • integra cum se manifest? fratele sau sora, mama sau tat?l, bunicul sau bunica);
Valori ?i norme ale familiei.• În felul acesta, copilul cap?t? un model de rela?ie pe care îl putem reg?si în toate interac?iunile sociale pe care le ini?iaz? în mediul s?u (la gr?dini??, în jocul cu egalii de vârst?).