Despre “prieteniile” intre fete

Recunosc in copilaria si adolescenta mea nu m-am intalnit absolut deloc cu loviturile sub centura pe care se presupune ca si le fac fetele atunci cand devin rivale. Sigur, rautati si chiar o forma incipienta de bullying exista inca de pe atunci, insa nu tineau neaparat cont de sex sau de peocupari. Erau rautati la modul general in care pica oricine avea ghinionul sa se afle prin zona.

Apoi a venit revolutia si accesul la filmele americane a fost mult mai facil, imi aduc aminte ca Beverly Hills a fost pentru multi din generatia mea un adevarat “role model”, fiecare dintre noi si-a ales un personaj cu care s-a identificatsi a inceput sa se poarte in consecinta. Totusi, nimeni nu si-a ales rolul de fata rea si intriganta. Era nevoie de prea multe abilitati pentru a juca acest rol si nimeni nu avea pregatirea necesara.

Tocmai din acest motiv am crezut ca toate conflictele si rivalitatile intre fetele din filmele americane cu adolescenti (si nu numai) sunt doar scenarii, necesare pentru mentinerea unei intrigi interesante.

foto

Se pare ca am gresit enorm! Am in fata ochilor o generatie de fete crescute in fata televizorului, care au avut acces inca din copilaria mica la filme cu adolescenti (absolut cretine, daca ma intrebati pe mine) si care au inceput sa dezvolte aceleasi comportamente precum idolilor lor.

Avand o relatie foarte apropiata cu fetele mele si cu toate prietenele lor (unele mai bune, altele mai… putin bune), am ocazia sa aflu despre ce se intampla la scoala, in vizite sau in orice comunitate in care se strang in general aceleasi personaje.

Ati ramane uimiti de planurile detaliate si de sabotajele pe care si le pregatesc unele altora, despre rautatile pe care si le fac, minciunile pe care le spun unele despre altele si barfele pe care le inventeaza in mod premeditat si deliberat. Dar cel mai socant pentru mine este cum reusesc sa-si pastreze zambetul prietenos pe fata, cum se prefac ca sunt cele mai bune prietene nefacand altceva decat sa culeaga informatii despre “rivala” pentru ca dupa ce aceasta dispare din campul vizual, sa inceapa operatiunile de defaimare.

Ai zice ca o minciuna mica sau o barfa nu sunt un capat de tara, insa se ajunge la mers la profesori si parat ca “cutarica” nu si-a facut tema sau ca lipseste intentionat ca sa nu dea testul. Toate aceste sabotaje au drept scop scaderea mediei si implicit imposibilitatea luarii bursei. Implicatiile sunt mari, uneori cred ca depasesc capacitatea lor de judecata, desi s-ar putea sa fiu eu prea naiva.

Fetele la care ma refer eu sunt mici, maxim 13-14 ani si ai zice nu au probleme reale pe care sa se confrunte. Parerea mea e ca sunt doar “jocuri” invatate din seriale, pe care le aplica si ele, in lipsa unei educatii potrivite si a unei supravegheri adecvate din partea parintilor.

Si inca nu au ajuns la varsta la care sunt interesate de baieti. Nici nu vreau sa-mi imaginez ce se va intampla atunci, cand orgoliile vor fi mult mai mari, hormonii vor alerga nestingheriti si metodele pe care le vor avea la indemana vor fi mult mai emancipate.

Este inca una dintre probleme pentru care nu eram pregatita. E genul de situatie prin care eu nu am trecut si nu stiu cum ar trebui reactionat. Stiu ca nu trebuie sa le tin predici fetelor mele despre cum isi aleg prietenele, stiu ca trebuie sa le explic despre ce e vorba (si cea mai buna solutie pe care am gasit-o a fost la pun filme cu aceasta tema, dar ma refer la filme bune, nu mizeriile de seriale care sunt in general la TV) si stiu ca trebuie sa tin in permanenta legatura cu profesorii si cu scoala, ca sa nu am suprize asa cum au avut alti parinti care la randul lor au fost luati prin surprindere de aceste conflicte.

Asa cum spuneam mai sus, stiu ca trebuie sa stiu tot ce misca in jurul lor in materie de prieteni si parinti de prieteni si in final mai stiu ca din cand in cand e bine sa le mai las si se loveasca cu capul de pragul de sus ca sa-l vada pe cel de jos. Pana la un punct e bine sa-si dezvolte propriile mecanisme de aparare si de adaptare in aceasta generatie in care eu nu ma mai regasesc (aproape) deloc.

Si stiu ca va trebui cumva sa tin sub control si toata partea de dark social media (ma refer la mesajele private de pe WhatsApp, Snapchat etc.) care in mod evident nu iese niciodata la lumina si nu poate fi combatute in mod corespunzator. Dar despre toate astea intr-un articol viitor.

Pana atunci insa, mi-ar placea sa stiu care este experienta voastra legata de “prieteniile” intre fete? Ati trecut prin asa ceva in adolescenta? Cu fetele voastre vi s-a intamplat sa aveti senzatia ca prietenele lor nu sunt neaparat ceea ce par?

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.

Comenteaza cu contul de FB