Trece timpul ca nebunul…
Cum stati cu timpul? Eu stau destul prost. Nu neaparat pentru ca nu am timp ci mai degraba pentru ca vreau sa fac foarte multe lucruri si nu am cand. Practic ma aglomerez singura, am inceput sa si uit ce am de facut si tot timpul exista ceva cu deadline-ul depasit. Toata vara am dat vina pe faptul ca sunt cele mici in vacanta asa ca trebuie sa le organizez si lor timpul. De-abia asteptam sa vina septembrie sa le stiu ocupate de la 9 la 5. Doar ca a venit septembrie, aproape ca a trecut septembrie si lucrurile nu doar ca nu s-au arajat din contra, acum parca sunt mult mai multe de facut. E momentul sa rup pisica in doua si sa pun in practica toata teoria pe care am invatat-o.
Viata mea e relativ simpla din punct de vedere al timpului: de la 9 la 5 birou, dupa 5 acasa. De la 9 la 5 totul e sub control, “problemele” apar dupa ora 5 si in weekend. In timpul liber ar trebui sa: stau cu cele mici (ne jucam sau mergem in parc), rezolv problemele casnice (spalat, calcat, gatit, curat etc.), ma ocup de blog (-uri), socializez cu prietenii, stau cu Cristi, citesc o carte, vad un film, fac o rochie, strang lucruri pentru campaniile umanitare, stau pe internet, merg la cumparaturi (pentru casa), merg la shopping (pentru mine 🙂 ), hranesc cainele si pisica, stau sa ma uit pe pereti sau pur si simplu stau. Cam toate ar trebui sa fie job-uri full time, cel putin 8 ore/zi, iar copiii 25 din 24 cel putin. Traim in secolul vitezei dar totusi, 24 de ore nu mai sunt de ajuns (exista zvonuri ca ziua ar avea 16 ore acum deci trebuie sa ne descurcam cum putem 🙂 ).
Niciodata nu avem destul timp sa facem tot ce ne-am propus dar intotdeauna avem timp sa facem cel mai important lucru.
Cum reusesc totusi sa ma organizez?
In primul rand, am inceput sa gandesc in scris :).
Am realizat o lista cu toate lucrurile pe care le am de facut, am organizat listele pe categorii si fiecare categorie dupa prioritati. A urmat planificarea, pentru ca, asa cum spunea si Alex MacKenzie, “Actiunea fara planificare este cauza tuturor esecurilor”. Iar formula celor 5P este simpla: Planificarea Potrivita Previne Performanta Proasta.
In al doilea rand, am scos de pe lista lucrurile care nu sunt importante pentru moment.
In noiembrie se face un an de cand nu ma mai uit la televizor. Nu am nici timp si nici nu am la ce. Nu ma mai uit la filme. Am vazut poate 2-3 filme in acest an, dar am preferat in schimb sa citesc carti frumoase si constructive (valorificand timpul mort in care astept sa adoarma cele mici).
Croitoria, este pentru mine mai mult decat o pasiune, este un microb. Imi imaginez ca fac rochii in aproape toate momentele cand am mintea eliberata de alte probleme. Cand gatesc visez la rochii, cand dorm visez la ele, practic sunt cu mine tot timpul. Doar ca am nevoie de mult timp odata ca sa fac o rochie, nu pot sa aloc azi o ora, maine o ora si vad eu cand termin. E nevoie de cel putin 4 ore odata, ceea ce este momentan imposibil. Asa ca, cu toata tristetea, am strans masinile de cusut (desi le-am lasat la vedere 🙂 ) si mi-am propus ca anul asta sa rezolv alte lucruri care ulterior vor merge de la sine si sa mut atelierul de croitorie pe lista pentru anul viitor.
In al treilea rand, incerc sa ma impotrivesc tentatiei de a rezolva intai lucrurile marunte. Lucrurile marunte sunt capcana in care cadem cel mai des. Speram sa ne eliberam de ele dar de fapt consumam foarte mult timp pretios aproape degeaba.
In al patrulea rand, incerc sa fiu optimista si motivata.
Nu-mi place sa ma plang, poate si pentru ca se spune ca 80% dintre oameni nu dau doi bani pe problemele altora, iar restul de 20% sunt oarecum bucurosi cand aud de ele.
Imi place sa cred ca orice sut in fund este un pas inainte si ca orice piedica sau obstacol contine de fapt o lectie valoroasa. Sigur ca este important sa aflam “de ce” nu a mers ceva, dar mult mai constructiv este sa aflam “cum” putem sa facem lucrurile sa mearga.
In al cincilea rand, impart timpul in esantioane. In functie de lista pe care o am la un moment dat, aloc timp pentru fiecare lucru. Chiar si cinci minute sunt importante. De exemplu, ca sa merg sa-mi fac unghiile as pierde cel putin o ora jumate. Asta e un vis in ultimii cinci ani. Prefer sa le curat in timp ce le fac baie celor mici, iar dimineata imi dau cu oja. Primul strat cand ma urc in masina si plec de acasa. Pana la gradi se usuca. Le las pe cele mici la gradi, ma urc iar in masina si imi dau al doilea strat. Pana ajung la birou se usuca de tot :).
In al saselea rand, incerc sa fac tot timpul ceva. Am renuntat de mult sa mai astept “momentul potrivit”. Chiar daca nu am chef uneori, stiu ca daca ma apuc de ceva o sa-mi fie greu sa ma opresc. Si mai stiu ca satisfactia de la sfarsit, dupa ce am terminat ceva, e mult mai mare decat satisfactia de a constata ca “oau, am stat si eu 5 minute”.
In al saptelea si ultimul rand, incerc sa ma autodisciplinez. Elbert Hubard defineste autodisciplina ca fiind “abilitatea de a te determina pe tine insuti sa faci ce ar trebui sa faci, atunci cand ar trebui sa faci si fara sa tii cont daca ai chef sau nu sa o faci” 🙂
Per total, managementul timpului este de fapt managmentul personal, este organizare vietii asa cum ti-o doresti tu. Inseamna sa detii controlul asupra lucrurilor pe care le ai de facut iar abilitatea ta de a alege intre lucrurile cu adevarat importante reprezinta cheia succesului in viata si in munca.
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
super articol! o sa pun si eu in practica cateva din metodele tale.
felicitari!
trece, trece, important e ce facem cu el 🙂
f bune sfaturile. indraznesc sa cred ca si eu pot sa jonglez cu el si sa iau din orele unei zile doar lucurile cu adevarat importante. sunt sigura ca vei reusi si tu!