“Traiesc din nou”
Am terminat de curand o carte care m-a scos din circut pentru cel putin o saptamana. Este o carte document care ar trebui sa existe in fiecare casa, o lectie de istorie pe care nu am avut-o niciodata. Este o descriere cruda a istoriei romanilor incepand cu primul razboi mondial, continuand cu al doilea razboi mondial si terminandu-se cu dominatia comunistilor.
Imi spunea o prietena ca i se intampla sa planga cand imi citeste blogul… Elena, citeste cartea asta si te rog sa-mi spui pe urma cam cate zile ai plans. Pentru ca nu se poate altfel, citesti si lacrimile ti se inoada in barba, ai vrea sa te opresti pentru ca nu mai poti sa duci dar nu poti, pentru ca tot speri ca mai e putin si ajungi la partea frumoasa in care toti sunt fericiti si totul se termina cu bine. Ei bine la partea asta nu ajungi niciodata. Cartea se termina in 1951 si chiar daca cineva ar continua povestea pana in prezent, mai mult ca sigur daca ar folosi acelasi stil realist si daca ar fi la fel de sincer probabil ca am plange in continuare. In 51 cand se termina cartea, deja parea ca totul e pierdut, ca nimic nu va putea impiedica sfarsitul iminent. Dar iata ca au trecut inca 38 de ani pana cand comunismul a fost inlaturat si romanii au supravietuit. Si iata-ne la 23 de ani de cand comunismul a fost inlaturat si ne aflam in punctul…. spuneti-mi voi care punct.
Cartea se numeste “Traiesc din nou” si este scrisa de Domnita Ileana, fiica Regelui Ferdinand, sora Regelui Carol II si matusa Regelui Mihai. Din calculele pe care le-am facut, Domnita Ileana a facut aproximativ parte din generatia bunicilor mei, ceea ce explica multe lucruri din copilaria mea (si as indrazni sa spun a noastra). Teroarea si foametea celor doua razboaie mondiale, primul in timp ce bunicii nostri erau copii iar al doilea in perioada adolescentei, si-au pus amprenta solid pe mentalitatea lor iar grozavia invaziei comuniste, care le-a sters orice farama de personalitate, a definitivat aproape distrugerea unui popor care reusise cu greu sa-si pastreze identitatea nationala.
Odata cu invazia rusilor si instalarea comunismului, anii 45-50, incepe si povestea parintilor nostri. Nascuti intr-un regim de frica, multi cu parinti morti sau in inchisoare, indoctrinati la scoala si spalati pe creier de mici, este poate curios totusi cum de nu s-a ales praful de tot ce au mai lasat comunistii nedistrus. Poate ca aici intervine din nou destinul fascinant al acestui popor care totusi nu s-a dat batut niciodata si pe care, din pacate, multi continua sa-l denigreze in mod absolut gratuit si, sunt convinsa, fara sa aiba nici cea mai mica idee despre ce s-a intamplat in trecut si despre cat de bravi au fost cei dinaintea lor. Dar, asa cum o sa va dati seama cand o sa cititi cartea, aceasta nu este vina lor. Asa au fost invatati sa gandeasca. Asa le-au spus parintii lor, care l-a randul lor au fost convisi, in general cu forta, si acelasi lucru l-au invatat la scoala din manualele de istorie. Dar totusi poate e vremea sa ne trezim si sa incercam sa aflam adevarul.
Iata un dialog ce a avut in loc undeva in 1946, intre Domnita Ileana si Ana Pauker. Am cantarit mult ce paragraf sa aleg pentru a ilustra cat mai bine importanta si greutatea acestei carti, si chiar daca nu am renuntat la paragrafele in care se povesteste despre destramarea famiilor si rapirea copiilor, astazi o sa cititi despre planul de distrugere a poporului roman prin teroare:
,,Corpolentă, cu un păr cărunt, scurt și în dezordine, cu ochi albaștri tăioși, privind pe sub sprîncenele joase și cu un zîmbet fascinant, nealterat de faptul că buza de sus se răsfrîngea peste cea de jos, ea (Ana Pauker) îi făcea pe toți să simtă că aveau de-a face cu o adevărată personalitate. Am avut întotdeauna impresia cînd mă aflam în preajma ei că era un sarpte boa care abia a fost hrănit, așa că nu te mănîncă pe loc! Greoaie și trîndavă cum părea, avea tot ce este respingător, dat totodată fascinant la un șarpe. Puteam să-mi imaginez cu ușurință, doar privind-o, că își denunțase propriul soț, care fusese, ca urmare, împușcat; iar întîlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece și dezumanizată datorită căreia ajunsese la puternica poziție pe care o ocupa acum.
…………
În împrejurimile Branului se găseau multe sate săsești care fuseseră ridicate cu opt sute de ani în urmă; astfel am fost de față la răpirile în masă care în aproape trei săptămîni au trimis în robie în Rusia 35590 de bărbați și 32748 de femei, înghesuiți în vagoane de tren neîncălzite, în miez de iarnă. Acesta este unul din lucrurile cele mai cumplite pe care le-am văzut vreodată, iar doamna Podgoreanu a considerat și ea aceste trei săptămîni mult mai teribile decît orice altă experiență ce o avusese vreodată în gara din Brașov. Într-un sat lîngă Bran au fost lăsați fără părinți aproape optzeci de copii, iar nouă nu ni s-a permis să-i ajutăm. Puteau fi îngrijiți doar de oamenii în vîrstă care rămăseseră în sat. Aproape imediat a urmat un decret prin care toți germanii urmau să fie deposedați de avutul lor. Țiganilor și trăndavilor de prin orașe, care habar nu aveau ce înseamnă să lucrezi într-o gospodărie, dar care îmbrățișaseră comunismul cu mult zel în urma asigurării că vor avea tot ce-și vor dori, li s-au dat gospodăriile cele mai productive din România. Acest lucru a avut mai tîrziu efecte dezastroase asupra economiei țării . Era ca și cum un văl de tristețe se așternuse peste noi toți, și oricum am încercat să ne adaptăm circumstanțelor, presiunea era prea mare. Totuși am continuat să ne luptăm, să construim în sens propriu cu unelte ,,teșite” și de multe ori fără nici un fel de unelte.”
Ileana Principesă de România, ,,Trăiesc din nou”, Ed. Humanitas, Buc., 2008
Ca sa fiti la curent cu noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB sau sa va inscrieti la Newsletter.
Si tu crezi ca am eu sufletul sa citesc cartea acum? Mi-a ajuns ce am citit aici, esti o femeie puternica, poate cand s-or face copii mai mari putin, sa ajunga din urma fetele tale! O tin minte si incerc sa fac rost de ea si cand o sa ma sinmt puternica, promit ca o s-o citesc (sau poate ma face mai puternica? si e cazul s-o citesc de-acum?) Nu mai zic cat ma uitam la documentarele Auschwitz… o prietena chiar imi povestea ca ea nu mnai are puterea asta demult, sa se mai uite, sa mai citeasca, i se face rau, pur si simplu rau…
Elena
Nu cred ca o sa te faca mai puternica, dimpotriva, se poate sa te darame. Citeste-o cand o sa crezi tu ca esti pregatita, asa e cel mai bine.