Scrisoarea unui tata catre fiul sau
A fost scrisa de W. Livingstone Learned si a aparut initial ca articol de fond in People’s Home Journal. Este un text care atinge o coarda sensibila in atatia oameni incat, dupa prima sa aparitie, a fost reprodus in sute de buletine informative si in ziare din toata lumea. A fost difuzat la radio in nenumarate ocazii si programe, a circulat pe sute de bloguri, in multe limbi straine, a fost comentat, distribut si citat ani la rand. O sa vedeti imediat de ce:
Tata uita
de W. Livingstone Learned
“Draga fiule,
Iti scriu aceste randuri in timp ce tu dormi cu o mana sub obraz si cu buclele tale blonde lipite de fruntea umeda. M-am strecurat singur in camera ta. Cu doar cateva minute mai inainte, in vreme ce citeam in birou m-a cuprins un val inabusitor de remuscare. Simtindu-ma vinovat am venit langa patul tau.
Iata lucrurile la care ma gandeam fiul meu. Am fost nedrept cu tine. Te-am certat in timp ce te imbracai pentru scoala, pentru ca abia te-ai sters pe fata cu un prosop. Te-am luat la rost pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat la tine furios atunci cand ti-ai aruncat unele lucururi pe podea.
La micul dejun ti-am gasit iarasi cusur. Ai rasturnat diverse lucururi. Ai inghitit hrana pe nemestecate. Ti-ai pus coatele pe masa. Ti-ai pus mult unt pe paine. Si atunci cand ai inceput sa te joci, iar eu m-am pregatit sa ma indrept catre tren, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si ai spus “La revedere tati!” iar eu m-am incruntat si am spus “Tine-ti umerii drepti”.
Apoi totul a inceput iarasi dupa-amiaza. Cand am venit, te-am urmarit cum stateai in genunchi jucandu-te cu bile. Erau gauri in ciorapi. Te-am umilit in fata prietenilor tai, chemandu-te fortat in casa. Ciorapii erau prea scumpi iar daca ar fi trebuit sa ii cumperi tu ai fi fost mai atent cu ei. Imagineaza-ti asa ceva fiule, din partea unui tata.
Iti amintesti mai tarziu, cand citeam in birou, cum ai intrat sfios, cu un fel de suferinta in priviri? Cand ti-am aruncat o privire peste ziar, iritat ca am fost intrerupt, ai ezitat. “Ce doresti?” m-am rastit eu.
Nu ai spus nimic insa ai alergat la mine si, cu un salt vioi, ti-ai pus bratele in jurul gatului meu si m-ai sarutat iar bratele tale mici s-au strans cu o afectiune pe care Dumnezeu ti-a sadit-o in inima si pe care nici macar faptul ca te neglijam nu o putea ofili. Dupa care ai plecat, tropaind pe scari.
Ei bine fiule, la scurta vreme ziarul mi-a cazut din maini, si am fost cuprins de o frica teribila si de o stare de rau sufletesc. Ce a facut din mine acest obicei? Obiceiul de a cauta vina sau de a mustra – aceasta era rasplata pe care ti-o ofeream pentru faptul de a fi baiat. Nu e ca si cum nu te iubeam, insa ma asteptam la prea multe de la copilaria ta. Te masuram cu rigla anilor mei.
Si erau atat de multe trasaturi bune, firesti, adevarate in caracterul tau. Inima ta micuta era la fel de mare ca insusi soarele ce se ridica in zori deasupra dealurilor. Acest lucru s-a vazut in gestul tau de a alerga catre mine si de a-mi oferi un sarut de noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara fiule. Am venit in intuneric la marginea patului sau si am inghenuncheat langa el, rusinat!
Cainta mea este o compensatie slaba, stiu ca nu ai intelege aceste lucururi daca ti le-as spune atunci cand esti treaz. Insa maine voi fi un tatic adevarat! Iti voi fi un prieten bun, voi suferi atunci cand suferi si voi rade atunci cand razi. Imi voi musca limba atunci cand imi va veni sa rostesc cuvinte de nerabdare. Voi continua sa imi spun ca intr-un ritual: “Nu e decat un baiat, un baietel”.
Ma tem ca te-am privit ca pe un barbat. Totusi, cand te vad acum fiule, ghemuit si obosit in patutul tau, imi dau seama ca esti inca un copil mic. Ieri erai in bratele mamei tale, cu capul sprijinit pe umarul ei.
Am cerut prea mult, prea mult!“
