ȘCOALA ȘI ILUZIA DESTRESĂRII
Nu mai dăm teze (obligatorii) ca să nu stresăm elevii.
Nu mai încheiem medii semestriale din același motiv.
Toată răspunderea față de actul didactic și de calitatea lui îi revine profesorului.
Elevul va trece, din anul școlar viitor, de la mediile semestriale, la media unică, anuală. Nu va mai susține nici tezele, obligatorii până ieri și se va simți liber. Foarte liber.
Aceste schimbări ar fi trebuit să înceapă cu elevii care intră acum în clasa pregătitoare. Sau măcar cu cei care termină clasa a IV-a, nu cu tinerii care, din toamnă, vor fi în clasa a XI-a sau a XII-a și care în toți anii lor de școală nu s-au speriat de mediile semestriale, au susținut teze și au avut un ritm controlat de învățare. Mulți vor crede că pentru media anuală va fi suficient să înceapă să învețe prin februarie, martie, pentru că, nu-i așa?, e timp destul până în iunie. Cei din clasele a XI-a și a XII-a vor fi, fără doar și poate, bulversați de modificările din sistemul educațional. Cine se grăbește să conteste asta nu cunoaște realitatea clasei.
Da, e și un adevăr în afirmațiile domnului ministru al Educației: acela că există o presiune continuă exercitată asupra profesorilor, generată de fuga, devenită adesea obsesivă, după note mari. Din această cauză, multe dintre ierarhiile pe care le presupune un examen precum Evaluarea Națională pot fi viciate de procentul din media de admitere reprezentat de media celor patru ani de gimnaziu. Da, e adevărat că vânătoarea de note afectează grav școala românească. Dar schimbările ar fi trebuit să pornească de la temelie: de la planurile-cadru și, nu în ultimul rând, de la mentalitatea colectivă, de la atitudinea față de profesorii și de elevii care sunt într-un continuu proces de adaptare, de readaptare și cărora li se impune, da, acesta e verbul corect!, să țină pasul fără să ezite și fără, ferească Dumnezeu!, să greșească.
Există un orgoliu al podiumului și al rezultatelor de vitrină care sufocă școala românească. O transformă într-o maioresciană formă fără fond. Nu cred că media semestrială stresa elevul. Dar cred că presiunea asupra profesorilor va exista în continuare. Va fi chiar mai mare pentru că unii părinți vor descoperi abia prin aprilie-mai șirul de note obținut de copii încă din septembrie. Până atunci li se va repeta, tot clasic, să pună mâna să învețe. Nu știu câți o vor și face fără grija notei sau a mediei semestriale. Știu doar că nu va dispărea presiunea părinților de beizadele care vor pleca în city-break-uri și vor aduce apoi scutiri medicale (care, evident, nu pot fi contestate, deși colegii de clasă, dintre aceia fără absențe nemotivate, văzuseră fotografiile postate pe insta, nu-i așa?) că au suferit de laringită, cu toate că vor fi avut multe vacanțe oficiale la dispoziție ca să călătorească.
Nu va dispărea presiunea directorilor toxici care-i protejează cu bună știință și care vor tot faulta regulamentele ca să nu le supere părinții ”de care nu se știe când are școala nevoie”(?). Nu vor dispărea manipularea, amenințările directe sau voalate, impostura, pactul cu mediocritatea, acceptarea agresivității întru iluzia conservării prestigiului. Prestigiul, conform DEX, ca să nu generăm discuții sterile, se definește ca: autoritate morală, considerație, influență de care se bucură cineva sau ceva datorită calităților, cunoștințelor, talentului etc. Se câștigă în timp și se pierde cu ușurință. Afirmație axiomatică.
Autor: Adriana Bogatu
