Mi-e frica sa fiu mama

Unii oameni isi iubesc slujbele. Pe unii, munca ii face sa infloreasca. Le umple mintile, vietile, lumile. Unii dintre noi isi urasc slujbele. Ne simtim oribil cand ne gandim la ziua ce urmeaza. In noaptea dinainte ni se strange stomacul, mai ales dupa ce am fost binecuvantati cu un weekend liber.

Totusi, putem oricand sa ne dam demisia si sa cautam ceva mai adecvat si mai placut. 

Dar ce faci cand „slujba“ este cea de mama? Stim ca ar trebui sa ne placa slujba asta, dar nu ne place.

Am acceptat rolul acesta cu idealuri false — realitatea nu s-a ridicat la inaltimea visurilor noastre. Stomacul ni se strange noaptea, in fiecare noapte, si in fiecare zi.

Nu exista weekenduri libere.

Nu ne putem da demisia, chiar daca aceasta slujba nu este adecvata si nici placuta.

Ne-am asumat o responsabilitate si acum trebuie sa invatam sa iubim acest bebelus care nu doar a inchiriat un patut si o camera aici, ci a devenit un oaspete permanent, plin de pretentii. 

Scutecele, biberoanele, tipetele si colicii nu erau parte din contract, dar nu citim niciodata scrisul marunt. 

De-a lungul anilor am discutat cu zeci, poate sute de mamici care au trecut prin acelasi calvar si nu imi vine sa cred ca nu exista inca destule informatii pe aceasta tema. Nu exista sprijin sau intelegere nici macar din partea specialistilor, ce sa mai vorbim despre familie sau prieteni.

Voi cum ati reactiona la primirea acestui mesaj?

Salut!

As fi recunoscatoare daca ati putea posta anonim acest mesaj. Va multumesc!

Sunt mamica la prima experienta. Am o bebelina frumoasa si voioasa care a implinit 4 luni. Rudele si prietenii o admira. Pediatrii o lauda. Se dezvolta armonios avansat.

Insa de fiecare data cand pateste ceva ma apuca panica/frica. Uneori papa lacom, se ineaca cu lapte si tuseste cateva secunde, iar eu in aceste clipe ma gandesc la ce e mai rau ca se poate intampla. Si daca acum am asa frica, pai cand vom incepe diversificarea in genere voi fi albastra pe fata). Cand plangea isteric de la colici si uneori isi pierdea respiratia pe o secunda, mai nu ma pierdeam si eu. Dar cand ii vor iesi dintisorii? Sau la urmatorul vaccin? mi se va rupe sufletul de mila si teama. Cand raceste sau are vreo bubita la fel panichez si ma ingrijorez tare. Ma duc de cateva ori pe luna la medici. Citesc pe internet. Pe forumuri/grupuri. Intreb de alte mame. Ma gandesc la asta non-stop.

Nu o las practic deloc singura, pentru ca ma tem. Daca a adormit verific mereu respiratia ei. Iar daca plec in bucatarie sa maninc, vin la fiecare 2 min in camera sa vad ce face. Slabesc in continuu, toti observa. Rezerve am inca destule de fapt, am 70kg, 1.75m) si chiar imi place ca arat mai bine, insa ma simt in interior de parca ma usuc )

Mereu in cap mi se invartesc diverse scenarii aiurite ca va pati fetita ceva: va cadea/se va lovi, etc.

Nu stiu cum sa lupt cu anxietatea aceasta. Nu vreau sa beau pastile sau sa plec pe la psihologi/psihiatri.

A trecut cineva prin asa stare similara? Ce v-a ajutat?

Va multumesc.

Eu nu pot decat sa completez ca, atunci cand lucrurile o iau razna, e bine sa apelam la profesionisti. Nu la vecina, nu la prietena cea mai buna, nu la socra sau matusa. Sigur, e important sa avem langa noi persoane care ne sustin si care (cred ele) au trecut prin aceleasi situatii dar nu trebuie sa luam de bune toate sfaturile pe care le primim.

Trebuie sa facem o demarcatie intre experientele personale ale mamelor de langa noi si sfaturile specialistilor.

Nu exista nicio garantie ca prietena care ne spune ce sa facem atunci cand simtim ca nu mai putem, chiar stie ce vorbeste.

Depresia este atat de inselatoare incat de multe ori pacaleste chiar si persoanele care cred ca au scapat de ea. Oricine iti da un sfat, it poate face mai mult rau decat bine, chiar daca intentiile sunt bune.

Experientele personale ale altora sunt doar povesti despre care e bine sa stim, dar nu sunt neaparat pasi de urmat de catre noi.

Voi ce experiente/povesti cunoasteti despre depresia post partum?

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

Sharing is Caring! ❤

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii. 

Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

14 thoughts on “Mi-e frica sa fiu mama

  1. draga mamica, e normal sa ne panicam, totusi nici sa exageram. eu te sfatuiesc sa participi la un curs de prim ajutor, asa vei sti exact ce sa faci si vei fi sigura pe tine! creștere frumoasa

  2. Ca mama responsabila informează-te și scapă de dubiile ce te bântuie și ia o decizie sa nu mai trăiești in teama. Nu trebuie sa iei pastile pt anxietate trebuie sa te educi sa faci fata situației și sa te informezi sa vezi ca nu e așa grav e doar instinctul de mama.

  3. Nu crezi ca exagerezi puțin, cei care chiar au o problema cu copii ce sa mai facă sa se omoare ? Fi mai relaxata toți copii mai au câte ceva nu trebuie sa îți ți copilul intr un balon

  4. Iti faci singura mult rāu! Nu te mai consuma atâta,poti sa pici in anxietate si este foarte greu sa- ti mai revi,Gândeste pozitiv ,relaxeaza- te,nu are ce sa se intâmple cu bebele,e un omulet dar un pic mai mic ,asa ne- a invatat din maternitate.

  5. Eu cred ca ar trebui sa consulti un psiholog degeaba insisti tu ca nu vrei sau ca nu vrei pastile ca tot ce ai scris mai sus poate fi si urmarea unei depresi dupa nastere. Toata grija asta a ta nu se va opri doar ca vine cineva si iti spune aici stai linistita sau lasa ca asa am fost si eu si mi a trecut. De multe ori e mai bine sa vorbesti cu cineva competent care te face sa intelegi unde e problema.

  6. Si eu eram exact la fel la inceput, nici macar nu mancam, pt ca imi era frica sa il las singur (bucataria fiind departe de dormitor), si eu ii verificam respiratia, si acum mai fac câteodată asta, dar de ceva timp m am obisnuit, camd se îneacă nu ma mai sperii, a avut momente când a vomitat in jet
    (plangeam mai mult eu, decat el 😂), dar a trecut, si au am avut o perioada grea, dar acum bebe are deja 8 luni si jumătate, si ne descurcam de minune amândoi… Curaj mamica,al meu a si cazut din pat, si nu m am panicat foarte mult, l am verificat daca are ceva, l am supravegheat, si a trecut. Mult curaj, si stai linistita, astea sunt etapele prin care trebuie să trecem..

  7. Așa este sufletul unei mame, plin de temeri. Mai ales pt o mămică care se află la primul bebe. Acceptați și ajutorul celor din jur și recuperați cu orele de somn, relaxați-vă chiar și câteva minute pe zi sa vi le dedicați.

  8. Ce ai tu par a fi semne de depresie postnatala. Psihologul nu te mananca sa stii, iar sanatatea psihica nu este de neglijat. Daca iti tai o mana nu stai acasa si astepti sa treaca. La fel trebuiesc tratate si depresiile, care pot degenera.

  9. Primii 18 ani sunt mai grei 😂😂 dupa începi să te obișnuiești !
    Glumesc, cred ca majoritatea au trecut prin etapele astea, mai ales la primul copil. încet, încet o sa te mai relaxezi, sa iesi in oraș macar o ora când ea doarme. Nimeni nu s a născut învățat, creștem și noi in acelasi timp cu ei!

  10. Mami, sa știi ca nici eu nu am vrut sa merg la psiholog. Dar acum merg. Și cred ca voi începe sa iau și calmante. Dacă te interesează sa știi cum e acolo te pot ajuta cu drag. Sa știi ca frica asta pe care o simți tu se poate transmite și la bebe și nu faci nimic altceva decât sa va faceți rau. Ieși afara, stai de vorba cu mămicile din cartier, când crezi ca e vreo problema cere o părere.

  11. Asa am fost si eu primele 2 luni😂😂 sotul mai mult se amuza. Il lua pe bebe si ma punea 2 ore sa fac orice pentru a nu ma mai gandi. Ajuta foarte mult.

  12. Nu e normal sa te incerce atatea frici, vorbeste cu cineva, mai incolo ce o sa faci cand va invata sa umble…de undeva tot pleaca temerile astea.

  13. Eu sunt de acord cu mamicile care recomanda sa mergi la psiholog. Din ce spui tu, am dedus ca ai o preconceptie… sa stii ca psihologul nu e tot una cu psihiatrul, si… chiar daca ar trebui sa mergi la psihiatru, care e problema? Apoi mai deduc eu (poate gresesc) ca esti f perfectionista, de aia ai fricile astea asa de mari. Adica…. copilul tau trebuie sa fie sanatos si normal… nu “cel mai…” cum ne descrii tu bebelul tau. Ce vreau sa zic, este sa te bucuri ca ai copil care se dezvolta normal, sa nu ai asteptari exagerate nici de la bebe, nici de la tine. Toti avem calitati si defecte, si uneori avem nevoie de ajutor, si asta nu este o rusine. Capul sus, mergi la psiholog si bucura-te de minunea ta 😉

  14. Mami și eu sunt cu primul bebe și asemănător am fost și eu, ma panica la orice, avea o bubita la un degețel și fuga cu ea la medic, îți dai seama ce nervi își făcea săracă pediatra :)) eu zic ca i normal, mereu gânduri, vai dacă se îneacă cu vomă când doarme, vai dacă se inadusa chiar de era cu fata în sus și nu avea paturele pe ea da ma temeam sa nu se întoarcă cumva, oho și câte gânduri mai aveam și stres și una alta și sunt asa de slaba de toți se mira am ajuns la 54 de kg și am un metru 78, na gândește ce schija sunt 🙁 oboseala stresul etc, offf greu dar și frumos 🙂 și acum are fetita 1 și jum… Și cam la fel de gandurata sunt! Orice durere orice care nu e în regula fuga la spital, fuga la medic, fuga la farmacie! Stai sa l vezi pe taica sau mai ce a decât eu, dacă vomita fetita hai fuga la spital unde lași fata asa, de ex azi mi a vomat de 4 ori și ma pune pe gânduri 🙁 sper sa fie totul spre bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*