Importance of Personal Hygiene for Healthy Living

A lot of people overlook the importance of personal hygiene which can be a huge mistake. You see, we interact with different organisms on a daily basis, exposing us to a wide range of infectious or communicable diseases.

In 2016, 3 infectious diseases have been included in the top ten causes of death worldwide They are diarrheal diseases, lower respiratory diseases, and tuberculosis. Try out the best b12 vitamin patch.

Failure to look after yourself and your hygiene can increase your risk of developing any of the conditions above.

 

Wash Hands and Keep Your Body Tidy

 

Whether you eat with a spoon or enjoy licking your fingers, it is important to bring clean hands to your plate. Fingers carry microbial germs from interaction with infected pets, people, and touching several other non-living things and substances.

Washing hands thoroughly for about a minute, especially before eating, can limit the transmission of harmful bacteria that cause infectious diseases. After washing, use a clean and dry towel or a tissue to pat-dry the hands and remove excess water.

In the absence of soap and water, using an alcohol-based hand sanitizer can help you get rid of 99.9% germ by killing bacteria, fungi, and certain viruses. Extra care should be taken to wash hands after using public and shared utilities like elevators, public transport, parks, commercial shops, restrooms, etc.

Clean your hands and have your kids do the same before a snack or a meal, after using of the toilet, and playing with pets. Also, give your hands a good wash after an intentional or unintentional contact with someone suffering from cold or cough.

Apart from washing hands, bathing is also essential in maintaining complete physical hygiene. Indulge in extra care for your feet as they often come in contact with dust and germs. Wash them clean before entering the kitchen and before hitting the sack.

Comenteaza cu contul de FB

14 thoughts on “Importance of Personal Hygiene for Healthy Living

  1. draga mamica, e normal sa ne panicam, totusi nici sa exageram. eu te sfatuiesc sa participi la un curs de prim ajutor, asa vei sti exact ce sa faci si vei fi sigura pe tine! creștere frumoasa

  2. Ca mama responsabila informează-te și scapă de dubiile ce te bântuie și ia o decizie sa nu mai trăiești in teama. Nu trebuie sa iei pastile pt anxietate trebuie sa te educi sa faci fata situației și sa te informezi sa vezi ca nu e așa grav e doar instinctul de mama.

  3. Nu crezi ca exagerezi puțin, cei care chiar au o problema cu copii ce sa mai facă sa se omoare ? Fi mai relaxata toți copii mai au câte ceva nu trebuie sa îți ți copilul intr un balon

  4. Iti faci singura mult rāu! Nu te mai consuma atâta,poti sa pici in anxietate si este foarte greu sa- ti mai revi,Gândeste pozitiv ,relaxeaza- te,nu are ce sa se intâmple cu bebele,e un omulet dar un pic mai mic ,asa ne- a invatat din maternitate.

  5. Eu cred ca ar trebui sa consulti un psiholog degeaba insisti tu ca nu vrei sau ca nu vrei pastile ca tot ce ai scris mai sus poate fi si urmarea unei depresi dupa nastere. Toata grija asta a ta nu se va opri doar ca vine cineva si iti spune aici stai linistita sau lasa ca asa am fost si eu si mi a trecut. De multe ori e mai bine sa vorbesti cu cineva competent care te face sa intelegi unde e problema.

  6. Si eu eram exact la fel la inceput, nici macar nu mancam, pt ca imi era frica sa il las singur (bucataria fiind departe de dormitor), si eu ii verificam respiratia, si acum mai fac câteodată asta, dar de ceva timp m am obisnuit, camd se îneacă nu ma mai sperii, a avut momente când a vomitat in jet
    (plangeam mai mult eu, decat el 😂), dar a trecut, si au am avut o perioada grea, dar acum bebe are deja 8 luni si jumătate, si ne descurcam de minune amândoi… Curaj mamica,al meu a si cazut din pat, si nu m am panicat foarte mult, l am verificat daca are ceva, l am supravegheat, si a trecut. Mult curaj, si stai linistita, astea sunt etapele prin care trebuie să trecem..

  7. Așa este sufletul unei mame, plin de temeri. Mai ales pt o mămică care se află la primul bebe. Acceptați și ajutorul celor din jur și recuperați cu orele de somn, relaxați-vă chiar și câteva minute pe zi sa vi le dedicați.

  8. Ce ai tu par a fi semne de depresie postnatala. Psihologul nu te mananca sa stii, iar sanatatea psihica nu este de neglijat. Daca iti tai o mana nu stai acasa si astepti sa treaca. La fel trebuiesc tratate si depresiile, care pot degenera.

  9. Primii 18 ani sunt mai grei 😂😂 dupa începi să te obișnuiești !
    Glumesc, cred ca majoritatea au trecut prin etapele astea, mai ales la primul copil. încet, încet o sa te mai relaxezi, sa iesi in oraș macar o ora când ea doarme. Nimeni nu s a născut învățat, creștem și noi in acelasi timp cu ei!

  10. Mami, sa știi ca nici eu nu am vrut sa merg la psiholog. Dar acum merg. Și cred ca voi începe sa iau și calmante. Dacă te interesează sa știi cum e acolo te pot ajuta cu drag. Sa știi ca frica asta pe care o simți tu se poate transmite și la bebe și nu faci nimic altceva decât sa va faceți rau. Ieși afara, stai de vorba cu mămicile din cartier, când crezi ca e vreo problema cere o părere.

  11. Asa am fost si eu primele 2 luni😂😂 sotul mai mult se amuza. Il lua pe bebe si ma punea 2 ore sa fac orice pentru a nu ma mai gandi. Ajuta foarte mult.

  12. Nu e normal sa te incerce atatea frici, vorbeste cu cineva, mai incolo ce o sa faci cand va invata sa umble…de undeva tot pleaca temerile astea.

  13. Eu sunt de acord cu mamicile care recomanda sa mergi la psiholog. Din ce spui tu, am dedus ca ai o preconceptie… sa stii ca psihologul nu e tot una cu psihiatrul, si… chiar daca ar trebui sa mergi la psihiatru, care e problema? Apoi mai deduc eu (poate gresesc) ca esti f perfectionista, de aia ai fricile astea asa de mari. Adica…. copilul tau trebuie sa fie sanatos si normal… nu “cel mai…” cum ne descrii tu bebelul tau. Ce vreau sa zic, este sa te bucuri ca ai copil care se dezvolta normal, sa nu ai asteptari exagerate nici de la bebe, nici de la tine. Toti avem calitati si defecte, si uneori avem nevoie de ajutor, si asta nu este o rusine. Capul sus, mergi la psiholog si bucura-te de minunea ta 😉

  14. Mami și eu sunt cu primul bebe și asemănător am fost și eu, ma panica la orice, avea o bubita la un degețel și fuga cu ea la medic, îți dai seama ce nervi își făcea săracă pediatra :)) eu zic ca i normal, mereu gânduri, vai dacă se îneacă cu vomă când doarme, vai dacă se inadusa chiar de era cu fata în sus și nu avea paturele pe ea da ma temeam sa nu se întoarcă cumva, oho și câte gânduri mai aveam și stres și una alta și sunt asa de slaba de toți se mira am ajuns la 54 de kg și am un metru 78, na gândește ce schija sunt 🙁 oboseala stresul etc, offf greu dar și frumos 🙂 și acum are fetita 1 și jum… Și cam la fel de gandurata sunt! Orice durere orice care nu e în regula fuga la spital, fuga la medic, fuga la farmacie! Stai sa l vezi pe taica sau mai ce a decât eu, dacă vomita fetita hai fuga la spital unde lași fata asa, de ex azi mi a vomat de 4 ori și ma pune pe gânduri 🙁 sper sa fie totul spre bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *