Iti arat ca pot
E greu sa fii sora mai mica. Stiu asta pentru ca toata viata am fost “sora lui Alex”. “Aia mica” was my middle name 🙂 . Cand eram copila presupun ca era bine, toata lumea ma rasfata, ma alinta si ma menaja. Nu prea ma lua nimeni in seama, eu eram doar aia mica (si frumoasa 🙂 ), asa ca multa vreme m-am conformat acestei imagini de papusica.
Cand am mai crescut insa, totul a inceput sa devina foarte deranjant. Am inceput sa lupt pentru recunoasterea meritelor mele insa cei mari erau si mai amuzati de mine cat de dragalasa sunt, cum incerc eu sa fac chestii, dar nimeni nu ma incuraja sa nu renunt.
Am crescut si deja a devenit un fel razboi personal. Care pe care. “Nu poti!”. “Ba pot”. Lupta a fost lunga si grea. Pentru ca oricum a inceput tarziu, mult timp a fost irosit si multe trenuri pierdute insa in final cred ca am castigat.
Acum ma uit la Andreea cum trece prin aceleasi incercari, cum se lupta sa-i convinga pe ceilalti ca “e mare”, ca poate sa se imbrace singura sau sa hraneasca cainii sau sa curete cartofii. Tot ce a auzit in ultimii ani a fost acelasi lucru “esti mica”, “nu poti”, “lasa ca fac eu”. Uneori ii dadeau lacrimile de ciuda ca nu e ascultata insa cei mari continua sa se bucure de dragalasenia ei ca de o jucarie frumoasa. “Hai sa-ti tai marul”, “hai sa te duc in brate”, “nu te urca in copaci”, “nu poti”, “tu esti mica”. Probabil ca orice copil la un moment dat se obisnuiste cu asta si incepe sa se conformeze iar la un moment dat cedeaza. Pentru ca uneori e chiar placut, nu trebuie decat sa tremuri putin buza sau oftezi putin mai tare si toti din jurul tau ti se arunca la picioare incercand sa rezolve probleme pe care tu nu le ai.
Insa unii copii nu vor si pace. Vor sa creasca si sa faca lucruri, vor sa demonstreze ca pot si se lupta din toate puterile sa convinga. Asa e si Andreea iar eu o sustin din umbra. Ne jucam “de-a vecina” care “nu o crede ca poate” iar Andreea repeta replici politicoase dar destul de clare ca sa fie lasata-n pace. Imi povesteste de fiecare data cand cineva incearca sa-i puna un pres la picioare si ma intreaba daca ar fi putut sa raspunda “chestii”. S-a saturat sa fie cocolosita dar stie ca poate fi taxata drept obraznica daca comenteaza prea tare.
Asa ca i-am pus o melodie. I-am spus ca e despre o fata careia toti ii spuneau ca nu poate, ca nu e in stare de nimic si uneori chiar radeau de ea. Insa ea intr-o zi s-a dat de trei ori peste cap (si s-a transformat in calul lui Fat Frumos 🙂 ), a scris o melodie si le-a spus tuturor ca poate si a devenit celebra. “Iti arat ca pot, iti arat ca pot”, asa le canta.
– “Si acum iti arat ca pot, iti arat ca pot pot/ Iti arat c-am reusit sa fiu cineva si pot/ Pot mai mult de’atat”
– Mami, si au lasat-o-n pace?
– Nu prea dar ea nu ii baga in seama si isi vede de drumul ei.
– Si oare sa le cant si eu la fel, cand nu ma lasa-n pace?
– Hmmm, mai bine nu 🙂 . Zi ca ei si fa ca tine, nu stiu daca momentan ai alta solutie. O sa fie greu dar o sa reusesti.
– Hai ca o se le cat totusi, sa vedem ce se-ntampla.
🙂
[youtube huhYZn2r-Mo nolink]
Da, stiu, e greu si sa fii sora/fratele mai mare, dar despre asta intr-un articol viitor 🙂
Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB si sa va inscrieti la Newsletter.
