Despre educatie – Alfred Adler
“Adlerian” este un termen umbrel? care cuprinde o diversitate de abord?ri psihologice ?i psihoterapeutice care deriv? din ideile lui Alfred Adler.
Alfred Adler a fost un avocat timpuriu al psihologiei prevenirii ?i al form?rii p?rin?ilor, profesorilor, asisten?ilor sociali ?.a.m.d. în abordarea democratic?, care s? permit? copilului s?-?i exercite puterea prin luarea unor decizii (ra?ionale), în timp ce coopereaz? cu al?ii. Adler a fost un om foarte pragmatic ?i a crezut c? oamenii neinstrui?i pot face uz de insight-urile psihologiei. ?coala lui Adler, cunoscut? ca „psihologie individual?” face referin?? la termenul latin „individuus”- insemnand indivizibilitate, un termen propus pentru a sublinia holismul fiin?ei.
Adler a anticipat dictonul lui Erich Fromm conform c?ruia iubirea de sine ?i iubirea de cel?lalt apar împreun? ?i se sus?in una pe cealalt?. De?i a vindeca oamenii bolnavi era foarte important pentru el, principala preocupare a lui Adler a reprezentat-o educa?ia ?i reeducarea indivizilor. ?tia c? astfel va fi capabil s? influen?eze societatea in valorile sale.
Adler a privit educa?ia ca pe un mod de a-i ajuta pe oameni s? tr?iasc? împreun? ca egali, fiecare cu grij? pentru bun?starea celuilalt. El a subliniat importan?a incuraj?rii, a motiva?iei ?i a stimei de sine.
Adler a ajuns la concluzia c? multe din problemele familiei sunt rezultatul direct al slabelor rela?ii din cadrul acesteia. Pe m?sur? ce societatea a inceput s? treac? de la modelul autocratic la cel democratic, rela?iile dintre p?rin?i ?i copii au fost afectate.
In timp ce lucra cu pacien?ii Adler ?i-a dat seama c? multe din problemele acestora erau rezultatul a ceea ce li se întâmplase în copil?rie, deseori din cauz? c? p?rin?ii lor nu fuseser? preg?ti?i pentru sarcina de a sus?ine o familie. Noua structur? a societ??ii, mult mai democratic?, necesit? metode mai potrivite ?i mai eficiente de cre?tere a copiilor.
De asemenea, Adler a observat c? nu doar p?rin?ii au probleme cu copiii dar ?i profesorii sunt în dificultate în fa?a comportamentului tot mai dificil al copiilor. Adler a realizat c? aceste probleme din familie ?i de la ?coal? sunt interrela?ionate.
În loc s? se concentreze pe cazuri individuale, Adler a conceput ideea de a înfiin?a Clinici de Ghidare a Copilului, care s? faciliteze accesul psihologilor la mai mul?i p?rin?i, profesori ?i viitori p?rin?i. El a invitat p?rin?ii s? participe la intruniri ?i s?-?i imp?rt??easc? propriile experien?e, succese ?i dezam?giri. Clinicile de ghidare a copilului au fost extrem de populare in Austria dar au fost inchise de fasci?ti in 1934.
Principii Adleriene:
? Mult mai important? decat inclina?ia inn?scut?, decat experien?a obiectiv? ?i decat mediul, este evaluarea subiectiv? a acestora. In plus, aceast? evaluare st? intr-o anumit?, deseori stranie, rela?ie cu realitatea.
? O man? dreapt? neindemanatic? nu poate fi antrenat? s? devin? indeminatic? doar cazand pe ganduri, dorindu-ne s? fie mai pu?in stangace sau evitand stang?cia. Ea poate deveni indemanatic? doar prin exersarea unor achizi?ii practice iar stimulentul spre success trebuie s? fie resim?it mult mai profund decat descurajarea provocat? de stang?cia de pan? acum.
? Semnifica?iile nu sunt determinate de situa?ii, dar noi ne determin?m pe noi in?ine prin semnifica?iile pe care le d?m situa?iilor.
? Noi nu putem spune c? dac? un copil este prost hr?nit el va deveni criminal. Noi trebuie s? vedem ce concluzie a tras copilul.
? Putem in?elege fiecare fenomen al vie?ii ca ?i cum trecutul, prezentul ?i viitorul impreun? cu o idee supraordonat?, directoare, sunt prezen?i in el, in urme.
? Atunci cand ?tim scopul unei persoane, ?tim aproximativ ce va urma.
? Un copil care a fost r?sf??at preia toate formele de expresie corespunz?toare, cu toate dezavantajele lor. Pe m?sur? ce copilul cre?te, el devine con?tient de nenorocirea (adversitatea) spre care se indreapt?. Dac? un astfel de copil ar intreba care este cauza acestui fapt, oricine ar r?spunde c? mama. ?i noi am fi tenta?i s? fim de acord ?i s? o blam?m pe mam?. Dar acest argument cade atunci cand copilul i?i schimb? comportamentul din proprie ini?iativ? sau cu ajutor din afar?, ?i nu mai face acelea?i gre?eli.
? Orice cur? terapeutic?, ?i mai mult chiar, orice incercare incomod? de a-i ar?ta pacientului adev?rul, il smulge pe acesta din leag?nul de a fi liber de responsabilitate ?i de aceea trebuie s? se ?in? seama de cea mai vehement? rezisten?? din partea acestuia.
? Fiecare individ ac?ioneaz? ?i sufer? in acord cu teleologia sa particular?, care are intreaga inevitabilitate a destinului, atata vreme cat el nu o in?elege.
