De ce nu vreau sa-mi cresc copiii “ca pe vremea mea”

Sharing is caring:

Aud frecvent sintagma “copiiii din ziua azi”: care nu stiu ce e libertate sau ce inseamna sa pleci la joaca dimineata si sa vii seara, sa iti incalzesti singur mancarea (sau, si mai bine, o mananci rece din frigider), sa-ti vezi parintii doar la culcare sau nici atunci. Sa stai 3 luni departe de casa, la tara la bunici unde nu te supravegheaza nimeni iar asa zisa libertate e si mai multa.

Nu vreau asta pentru copiii mei. Poate pentru noi a fost bine pana la un punct, poate ne place sa ne aducem aminte cu nostalgie de “gasca de la bloc”. Sigur, avem si amintiri frumoase.

Dar niciodata nu vorbim despre “partea cealalta”. Despre singuratate, despre lipsa parintilor din viata noastra, despre faptul ca ne-am descurcat singuri si de cele mai multe ori “gasca de la bloc” era singurul reper solid in viata noastra.

Am fost copiii nimanui, crescuti cu “cheia la gat”, supravegheati de vecini si expediati vara la bunici. Parintii au avut un rol decorativ in viata noastra, majoritatea veniti de la tara dar adaptati vremurilor de la oras, fara niciun pic de atentie sau grija pentru copiii lor. Au uitat probabil ca ei au fost crescuti de “tot satul”, si poate nu au simtit la fel de acut neimplicarea parintilor in viata lor (daca a fost cazul). Din pacate, niciodata nu s-au gandit la copiii lor, care cresteau singuri, fara niciun sprijin emotional sau afectiv, fara directie, care s-au dus unde-i ducea valul si care, dintr-o data s-au trezit, adulti.

Niciodata nu ne uitam in jurul nostru sa vedem ce fac acum prietenii din “gasca de la bloc”. Adulti fara nicio directie, ramasi blocati in copilarie si care refuza sa accepte prezentul. Multi nu se pot adapta, nu inteleg vremurile pe care le traim pentru ca nimeni nu le-a spus ce este viata.

“Pe vremea noastra” nu existau griji, nu existau pericole, nu avea ce sa se intample. Torul era lapte si miere. Sau cel putin asa ni se spunea si asa credeam cu totii. Propaganda functiona si atunci la fel ca si acum.

Nimeni nu vorbea despre sex si violuri, despre sarcini si avorturi, despre alcool si droguri, despre abandon scolar.

Dar cu totii stiam ca ele exista, ca sunt exact la coltul blocului, acolo unde te intalneai in fiecare zi cu gasca de prieteni.

foto

Cu totii am avut  momente mai grele sau foarte grele, insa doar unii dintre noi am avut norocul sa reusim in viata. Suntem norocosii care au avut pe cineva aproape, nu neaparat familie, care au avut un model ce i-a pus pe linia de plutire.

Restul si-ar dori poate sa aiba sansa sa o ia de la inceput. Cu siguranta ar face lucrurile altfel, pentru ca acum incep sa-si dea seama ce a fost gresit. Poate ar invata mai mult, poate si-ar alege altfel “gasca de prieteni”, poate ar intelege ca viata e una singura si e pacat sa-ti bati joc de ea.

Ma uit in jurul meu la fostii copii din generatia mea. Crescuti cu cheia la gat, in libertate dar fara repere, si nu imi doresc asta pentru copiii mei.

Nu vreau sa-i vad la 40 de ani cum trec debusolati prin viata, fara nicio bucurie, muncind ca niste sclavi cate 12 ore pe zi. Nu vreau sa-mi vad copiii plini de regrete pentru ca au ales gresit, pentru ca nu au avut curajul si intelepciunea sa-si faca viata frumoasa.

Daca “pe vremea noastra” existau atatea capcane, daca lipsa implicarii parintilor in viata copiilor a lasat urme atat de adanci si de grave, nici nu vreau sa aflu ce se intampla in ziua de azi.

La varste din ce in ce mai mici copiii sunt inconjurati de tentatii, de frivolitate, de tehnologie prost inteleasa si de oameni care nu ii vor decat niste marionete ascultatoare. Acum, mai mult ca niciodata, copiii nostri au nevoie de noi sa fim langa ei, sa le explicam ce se intampla in jurul lor si sa-i ghidam prin viata.

Eu nu vreau sa-mi cresc copiii “ca pe vremea mea”, vreau sa-i cresc in armonie cu vremurile pe care le traiesc ei.

Si vreau sa ma implic in viata lor, sa stiu ce prieteni au, cu ce se ocupa parintii acestora. Vreau sa stiu unde se duc, ce fac si ce consuma. Vreau sa stiu la ce se uita pentru ca un copil poate fi langa tine in camera dar sa fie pierdut in lumea virtuala.

“Pe vremea mea” nu a fost bine. Stiu, asa erau timpurile si poate toti parintii de atunci au facut ce au putut si ei. Dar asta nu e un motiv sa idealizam si sa repetam niste scenarii care nu au avut cel mai fericit final. E datoria noastra sa anticipam si sa ne adaptam pentru vremurile prezente si cele care vor veni, de dragul copiilor nostri. Pentru ca ne pasa de ei si ii iubim.

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

Sharing is Caring! ❤

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii. Calculator Sarcina / Data Probabila A Nasterii

Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Sharing is caring:

Comments

comments

  • Article By :
    Buna, Eu sunt Ana Maria Mitrus, sunt casatorita – cu Cristi, si sunt mama - pentru Alexandra si Andreea. Imi place sa petrec foarte mult timp cu familia mea si sa ma implic in tot ce inseamna cresterea si educatia fetitelor. Imi place sa cos si sa mesteresc, imi place sa citesc si sa aflu lucruri noi si interesante in orice domeniu. Imi plac oamenii care au ceva de spus si de la care pot sa invat ceva. Imi plac animalele, imi place sa merg cu rolele si imi place marea. Ma bucur de viata si sunt recunoscatoare pentru tot ce am.

Random Posts

  • Mare atentie la tantarul tigru asiatic! Ce trebuie sa facem in cazul in care suntem intepati.
    Sharing is caring:

    Dupa un concediu in care am avut parte de vreme foarte calda, cu temperaturi peste medie, am revenit in tara […]

    Sharing is caring:
  • Revolutia fiscala diminueaza indemnizatia pentru concediul pre si post natal
    Sharing is caring:

    Daca va pregatiti sa aduceti pe lume un bebelus, trebuie neaparat sa verificati care este situatia contributiilor pe care le […]

    Sharing is caring:
  • Adolf Hitler
    Sharing is caring:

    În cartea sa “La început a fost educația” psihologul Alice Miller descrie copilăria lui Hitler. După ce o citești nu […]

    Sharing is caring:
  • “Sarcina, o experienta fizica totala” – Eveniment gratuit pentru gravide
    Sharing is caring:

    Pe 10 februarie, incepand cu ora 18:00, va astept la un eveniment foarte interesant, organizat de Parenting ADS in cadrul […]

    Sharing is caring:

One thought on “De ce nu vreau sa-mi cresc copiii “ca pe vremea mea”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*
*