De ce nu vreau sa-mi cresc copiii “ca pe vremea mea”

Aud frecvent sintagma “copiii din ziua azi”: care nu stiu ce e libertate sau ce inseamna sa pleci la joaca dimineata si sa vii seara, sa iti incalzesti singur mancarea (sau, si mai bine, o mananci rece din frigider), sa-ti vezi parintii doar la culcare sau nici atunci. Sa stai 3 luni departe de casa, la tara la bunici unde nu te supravegheaza nimeni iar asa zisa libertate e si mai multa.

Nu vreau asta pentru copiii mei. Poate pentru noi a fost bine pana la un punct, poate ne place sa ne aducem aminte cu nostalgie de “gasca de la bloc”. Sigur, avem si amintiri frumoase.

Dar niciodata nu vorbim despre “partea cealalta”. Despre singuratate, despre lipsa parintilor din viata noastra, despre faptul ca ne-am descurcat singuri si de cele mai multe ori “gasca de la bloc” era singurul reper solid in viata noastra.

Am fost copiii nimanui, crescuti cu “cheia la gat”, supravegheati de vecini si expediati vara la bunici. Parintii au avut un rol decorativ in viata noastra, majoritatea veniti de la tara dar adaptati vremurilor de la oras, fara niciun pic de atentie sau grija pentru copiii lor. Au uitat probabil ca ei au fost crescuti de “tot satul”, si poate nu au simtit la fel de acut neimplicarea parintilor in viata lor (daca a fost cazul). Din pacate, niciodata nu s-au gandit la copiii lor, care cresteau singuri, fara niciun sprijin emotional sau afectiv, fara directie, care s-au dus unde-i ducea valul si care, dintr-o data s-au trezit, adulti.

Niciodata nu ne uitam in jurul nostru sa vedem ce fac acum prietenii din “gasca de la bloc”. Adulti fara nicio directie, ramasi blocati in copilarie si care refuza sa accepte prezentul. Multi nu se pot adapta, nu inteleg vremurile pe care le traim pentru ca nimeni nu le-a spus ce este viata.

“Pe vremea noastra” nu existau griji, nu existau pericole, nu avea ce sa se intample. Torul era lapte si miere. Sau cel putin asa ni se spunea si asa credeam cu totii. Propaganda functiona si atunci la fel ca si acum.

Nimeni nu vorbea despre sex si violuri, despre sarcini si avorturi, despre alcool si droguri, despre abandon scolar.

Dar cu totii stiam ca ele exista, ca sunt exact la coltul blocului, acolo unde te intalneai in fiecare zi cu gasca de prieteni.

foto

Cu totii am avut  momente mai grele sau foarte grele, insa doar unii dintre noi am avut norocul sa reusim in viata. Suntem norocosii care au avut pe cineva aproape, nu neaparat familie, care au avut un model ce i-a pus pe linia de plutire.

Restul si-ar dori poate sa aiba sansa sa o ia de la inceput. Cu siguranta ar face lucrurile altfel, pentru ca acum incep sa-si dea seama ce a fost gresit. Poate ar invata mai mult, poate si-ar alege altfel “gasca de prieteni”, poate ar intelege ca viata e una singura si e pacat sa-ti bati joc de ea.

Ma uit in jurul meu la fostii copii din generatia mea. Crescuti cu cheia la gat, in libertate dar fara repere, si nu imi doresc asta pentru copiii mei.

Nu vreau sa-i vad la 40 de ani cum trec debusolati prin viata, fara nicio bucurie, muncind ca niste sclavi cate 12 ore pe zi. Nu vreau sa-mi vad copiii plini de regrete pentru ca au ales gresit, pentru ca nu au avut curajul si intelepciunea sa-si faca viata frumoasa.

Daca “pe vremea noastra” existau atatea capcane, daca lipsa implicarii parintilor in viata copiilor a lasat urme atat de adanci si de grave, nici nu vreau sa aflu ce se intampla in ziua de azi.

La varste din ce in ce mai mici copiii sunt inconjurati de tentatii, de frivolitate, de tehnologie prost inteleasa si de oameni care nu ii vor decat niste marionete ascultatoare. Acum, mai mult ca niciodata, copiii nostri au nevoie de noi sa fim langa ei, sa le explicam ce se intampla in jurul lor si sa-i ghidam prin viata.

Eu nu vreau sa-mi cresc copiii “ca pe vremea mea”, vreau sa-i cresc in armonie cu vremurile pe care le traiesc ei.

Si vreau sa ma implic in viata lor, sa stiu ce prieteni au, cu ce se ocupa parintii acestora. Vreau sa stiu unde se duc, ce fac si ce consuma. Vreau sa stiu la ce se uita pentru ca un copil poate fi langa tine in camera dar sa fie pierdut in lumea virtuala.

“Pe vremea mea” nu a fost bine. Stiu, asa erau timpurile si poate toti parintii de atunci au facut ce au putut si ei. Dar asta nu e un motiv sa idealizam si sa repetam niste scenarii care nu au avut cel mai fericit final. E datoria noastra sa anticipam si sa ne adaptam pentru vremurile prezente si cele care vor veni, de dragul copiilor nostri. Pentru ca ne pasa de ei si ii iubim.

Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:

• • 1. Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
    2. Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
    3. Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte 
    4. Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte

Sharing is Caring! ❤

******************************************************************

Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.

Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro. 

Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii. Calculator Sarcina / Data Probabila A Nasterii

Articolele publicate  pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).

Comenteaza cu contul de FB