De ce mi-a luat 4 ore sa coc o prajitura
Probabil una dintre cele mai indragite excursii dintre cele facute cu scoala, a fost cea de la Vulcanii Noroiosi. Fetele au povestit zile in sir despre minunatiile pe care le-au vazut acolo, despre urmele lasate in noroi si despre peisajul desprins parca de pe luna. Iar forta cu care apa amestecata cu argila este aruncata in aer a fost atractia maxima.
Au fost de doua ori deja asa ca va imaginati uimirea mea cand zilele trecute am fost anuntata ca.surpriza… vor merge in excursie la… ati ghicit… Vuuulcaaaniiii Noroiosi!!!
-Iar?!?! Pai ati mai fost deja acolo!
– Da mami, dar am fost ca turisti, acum vom merge in calitate de oameni de stiinta. Vom face un proiect despre cum iau nastere acesti vulcani si care este explicatia pentru aceste fenomene ale naturii.
Si au inceput sa ma intrebe tot felul de detalii doar ca, de la un anumit punct incolo a trebuit sa cautam impreuna informatii pe internet. Desi bunicii mei paterni sunt din Buzau, desi avem o mica “mostenire” acolo, totusi eu, spre rusinea mea, nu am vizitat nicioata aceasta locatie.
Am aflat cu aceasta ocazie ca Vulcanii noroiosi sunt extrem de rari in Europa iar faptul ca noi avem in tara asa ceva ar trebui sa ne faca extrem de fericiti. Totul se datoreaza gazelor naturale, care provin de la adancimi de peste 3.000 de metri adancime si care imping cu forta namolul spre suprafata.
Mi-au povestit despre semnele pe care le-au vazut in zona, care interziceau focul deschis, insa nu au reusit sa intelega ce sunt gazele, de unde vin ele si in general ce vor de la noi.
Asa ca am profitat de moment si le-am invitat in bucatarie sa incalzim mancarea. Am dat drumul la aragaz, fara sa aprind focul (voi sa nu faceti asa). Imediat au simtit mirosul si au inceput sa se agite: “Mami, mami, opreste gazele“.
Apoi, in momentul urmator au facut brusc legatura: “Deci sunt aceleasi gaze? Daca am duce un aragaz la Vulcanii noroiosi, am putea sa gatim pe el?” 🙂
–Well, nu sunt prea sigura ca ati putea sa-l faceti functional insa in mare, asta e ideea. Gazele naturale sunt extrase din pamant, apoi printr-un sistem de conducte ajung la o fabrica unde sunt oarecum prelucrate si apoi trimise catre noi, in diverse forme: prin conducte sau prin butelii. Cu ajutorul lor putem sa ne incalzim casele, sa avem lumina, sa gatim si chiar sa facem masinile de tot felul sa mearga.
A urmat o luunga discutie despre cat de importante sunt gazele naturale pentru ca noi sa avem o viata confortabila. Si cat de important este sa nu facem risipa, deoarece, la fel ca orice zacamant natural, si gazele sunt intr-o cantitate finita si exista riscul ca la un moment dat sa se termine. Iar atunci omenirea s-ar afla intr-un mare impas.
Le-am intrebat daca le vine vreo idee despre cum am putea sa ne organizam astfel incat sa incercam sa facem economie si mi-au insiruit ca trebuie sa stingem lumina cand nu suntem in camera, sa oprim apa atunci cand facem dus si ne sapunim, si sa nu lasam cuptorul sa mearga daca nu gatim nimic.
Din pacate nu am apucat sa discutam la momentul respectiv ca pentru a putea gati ceva e nevoie mai intai sa lasi cuptorul sa merga ca sa se incalzeasca. Asa ca in ultimul timp, de fiecare data cand termin de pus friptura in tava sau prajitura in forma, cand vreau sa le bag in cuptor, il gasesc oprit si rece, cu toate ca imi aduc aminte foooarte bine ca in urma cu maxim 30 de minute acesta mergea 🙂 .
Ce sa va zic, am pornit cuptorul din nou, doar ca sa-l gasesc oprit un sfert de ora mai tarziu. Am crezut ca s-a oprit curentul sau ca e vreo problema cu prizele, insa dupa cateva incercari nereusite le-am surprins pe asta mici cum se duceau in bucatarie sa bea apa iar la iesire, opreau si cuptorul ca prea mergea in gol. 4 ore mi-a luat sa fac prajitura respectiva insa a fost cea mai amuzanta pe care am gatit-o vreodata 🙂 .
Va incurajez si pe voi sa discutati cu cei mici despre resursele naturale si despre cat de important este sa invatam sa le consumam cu masura, insa spre binele vostru, introduceti si partea in care trebuie sa incalziti cuptorul 🙂 .
Acest articol face parte din campania „Întâlnire cu energia”, un program tradiţional al ENGIE Romania, lansat în 2007 și derulat în fiecare an în parteneriat cu Ministerul Educației și Cercetării Științifice. Programul s-a adresat unui număr de peste 35.000 de elevi de clasa a IV-a, din toate judetele din sudul tarii. Peste 120 de voluntari, angajati ai companieis-au implicat până acum în proiect, investind peste 3000 de ore de voluntariat în această acţiune.
