De ce fac parintii proiectele copiilor?

Mi se intampla deseori ca in apropierea scolii sa intalnesc copii care de-abia vad pe unde merg din cauza proiectelor, machetelor sau cum s-o numi toate constructiile pe care le pregatesc pentru diverse ore. Mandri nevoie mare, daca-i intrebi ce cara, nici macar nu stiu sa-ti raspunda.

“Aaa, e un proiect pentru la scoala”

“Si cum l-ai facut?”

“Pai m-a ajutat mami!”

“Aaa, ok!”.

Imi povestea o prietena cum se chinuie toata familia sa faca nu stiu ce proiect pe hartie milimetrica, pentru motivul de bun simt ca cel mic are o problema reala cu ochii, are dioptrii foarte mari, si efectiv nu vede sa deseneze.

Alta prietena imi povestea cum deseneaza planse la anatomie pentru ca cel mic e praf la desen si oricum are meditatii la mate dece n-are timp de altceva.

Multe alte povesti despre referate si proiecte printate de pe internet, doar pentru ca cel mic nu are timp, nu stie, nu poate, nu are cum si tot asa.

Pana la un punct e de inteles dorinta asta a noastra de a-i ajuta pe cei mici, mai ales de cand cu nebunia mediei din clasele 5-8 care conteaza pentru admiterea la liceu.

Insa pana unde e ok sa ne implicam si de unde incolo le facem mai mult rau decat bine?

Am apelat tot la sfaturile dnei Carol Dweck, Profesor Doctor la Stanford University.

Ea spune ca putem sa ii ajutam pe cei mici punandu-le la dispozitie materialele si informatiile necesare, ca putem fi o resursa pentru ei si ii putem ajuta sa stabileasca exact ce au de facut. Dar atat si nimic mai mult. Atunci cand ii ajutam prea mult sau cand facem lucruri in locul lor, practic le transmitem un mesaj negativ prin care le spunem ca ei nu sunt capabili sa se descurce si ca ne  indoim de abilitatile lor. Din acest motiv exista foarte multi copii care nu-si castiga niciodata increderea in ei insisi.

Linia fina dintre a oferi sprijin si a ajuta

Chiar daca toti specialistii ne sfatuiesc sa le oferim sprijin copiilor, mai degraba decat sa ii ajutam concret la realizarea temelor, totusi, exista o intrebare foare dificila, mai ales in contextul exemplelor de la inceputul acestui articol. Cel putin in Romania, sistemul parca este astfel facut incat cei mici sa nu aiba timp fizic pentru a-si indeplini toate indatoririle si atunci singura solutie este sa intervenim noi, parintii.

Si atunci care este diferenta dintre sprijin si ajutor?

Sprijinul: este atunci cand intervenim pentru ca cei mici sa-i dezvolte abilitatile necesare pentru a-si termina temele. E vorba despre vizualizarea intregului proces, despre abilitatile de organizare, de prioritizare si de realizarea unui program pas cu pas. Le putem arata cum sa scurteze proiectul astfel incat sa se incadreze in timpul alocat, cum sa fie eficienti si, mai ales, cum sa-si controleze sentimentele, in special daca e vorba de spaima, panica sau stres.

Ajutorul: este atunci cand parintele incepe sa ia fraiele proiectului si se fie direct responsabil de finalizarea acestuia, practic incalca linia fina dintre cel care ofera sprijin si cel care ajuta efectiv. Iar asta nu e tocmai ok.

Dar toti parintii fac asa, nu-i asa?

O, da, eu sunt prima care sustine acest lucru. Chiar daca la teorie stam bine, cand vine copilul acasa cu teancul de teme si fise si proiecte de facut pana a doua zi dimineata, pur si simplu lasi orice altceva ai de facut si te apuci de proiecte.

Chiar si daca volumul temelor nu ar fi atat de mare, totusi, majoritatea parintilor se implica pentru ca asta este cultura noastra, a romanilor. Si atunci, rezultatul va fi ca ceilalti copii vor veni la scoala cu teme si proiecte facute la un nivel profesionist (de parintii lor) in timp ce copilul meu se va prezenta cu niste realizari timide, in concordata cu abilitatile si cunostintele aferente varstei.

Toate acestea se intampla dintr-un singur motiv: uitam care este de fapt rolul temelor si al proiectelor. Lasam in planul doi scopul lor, care este evident invatarea, si ne concentram pe rolul de aducatoare de note.

In final notele sunt tot ceea ce conteaza pentru noi (pentru ca asa ne-a invatat sistemul) dar aceasta atitudine este profund gresita. Ar trebui sa ne scriem pe o foaie pe care sa o lipim pe perete in bucatarie:

“Copilul  meu merge la scoala ca sa invete, nu ca sa ia note!”

Ca sa fiti la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uitati sa dati Like Paginii de FB   si sa va inscrieti la Newsletter.