Dar noi ce facem?
A fost bacul… rezultate dezastruoase, suntem cu totii revoltati… pentru moment. In curand va aparea o alta stire de interes. Intr-o saptamana, maxim doua, dezastrul de la bac va fi uitat. Vine referendumul, continua concediul, trece vara, vine toamna si viata isi va continua cursul.
Deja suntem la a doua generatie ratata de bac. Nu ma gandesc ce se va intampla cu acesti copii, ce vor ajunge ei peste maxim 5 ani. E o alta discutie.
Dar nu pot sa nu ma intreb de ce se intampla aceasta catastrofa educationala. De ce acesti copii nu invata? De ce isi bat joc de ei si de viitorul lor? Nu au aspiratii, nu isi doresc lucruri? Sau nu stiu cum sa le atinga?
Am auzit vorbe grele la adresa acestor copii, in ultimele zile. Sunt puslamale, nu le place sa munceasca, nu le sta gandul decat la distractie, niste nenorociti…. Asa sa fie oare? Dar oare cine i-a incurajat sa ajunga asa? Le-a spus cineva ca fara scoala nu poti face nimic in viata? Oare parintii lor i-au invatat ceva despre viata si despre munca?
Profesorii la randul lor, au vreun amestec in toata treaba asta? Ne trimitem copiii la scoala ca sa invete. Ani de zile stam linistiti ca notele sunt bune, mesajele de la scoala sunt incurajatoare si deodata vine un dezastrul cum e bacul cand se spulbera tot si cand de cele mai multe ori e prea tarziu ca sa se mai indrepte ceva.
Ma intreb oare ce se intampla in anii de scoala cand copiii ar trebui sa invete? Cand fetele nu au nicio problema ca se duc la scoala direct de la coafor sau de la solar. Cand baietii de-abia se mai duc. Cand scoala devine doar o parada a modei. De ce li se permite? De ce nu se impun limite, de ce nu se fac eforturi sa fie “educati” si nu neaparat “invatati”? Ii lasam ani de zile sa faca ce vor, se duc la scoala doar pentru ca se plictisesc acasa si dintr-o data ne intoarcem cu totii impotriva lor ii aratam cu degetul si devin tinta misto-ului national.
Si va intreb: dar noi ce facem pentru ei? Noi ca societate, noi ca profesori, noi ca parinti. Oare e vina lor sau e vina noastra?
