Dacă nu-i învățăm pe băieții noștri cum să fie curajoși, onești și buni, atunci ei nu se vor simți niciodată reali.
Își vor manifesta „înlemnirea“, devenind lași în relațiile cu partenerii de viață, lipsiți de onestitate în relațiile pe care le au cu familiile și prietenii lor — ascunzându-și sentimentele adevărate — și amorali, chiar antisociali, în relație cu comunitatea în care trăiesc.
Cum ne vom ajuta băieții să se simtă adevărați — vii, compleți, plini de dragoste, înțelepciune, forță?

Cum îi vom învăța să găsească, în ei înșiși, aceste calități, fără să cadă în extremele pe care civilizația noastră, de altfel, le încurajează:
- extrema care dictează că „nu există adevăr“, care aduce în mintea în plină dezvoltare a unui băiat ideea că orice e permis, indiferent cât de periculoase sunt situațiile cu care se întâlnește;
- sau extrema care dictează că „nu există decât un singur adevăr“, care se teme de prezent în ase- menea măsură, încât se năpustește cu furie asupra cadavrului trecutului?
Părinții și profesorii mei nu înțeleg nimic despre mine. Pur și simplu nu-și bat capul.
Mă bagă într-o cutiuță: E băiat. Fie va fi președinte, fie va fi un ratat complet.
— Loren, paisprezece ani.
“Miracolul băieților“ caută să îmbine ce e mai bun din înțelepciunea trecutului privind creșterea și educarea băieților cu ce aduce mai bun prezentul. Această carte urmărește să răspundă întrebărilor privind educarea băieților întru sexualitate sănătoasă, disciplină, valori, respect, intimitate și încrederea în propriile forțe. Pe voi, ca părinți, educatori, legiuitori și membri ai comunității, vă va provoca să vă schimbați propriile mentalități prin depunerea eforturilor continue de a crește, educa și îndruma băieții spre o viață mai sănătoasă.
Dacă ținem la băieții noștri, progresul nostru social depinde de demontarea stereotipurilor superficiale prin care băieții duc „vieți mai privilegiate decât fetele“.
Un tablou mult mai corect din acest punct de vedere este acela în care avem doi copii, un băiat și o fată.
De privilegiile pe care le deține fata — încurajarea sentimentelor cultivate, protecție personală, o viață mai lungă — băiatul e privat.
De privilegiile pe care le deține băiatul — putere fizică mai mare, șanse profesionale mai multe și mai variate — fata e privată.

Fiind dominați de hormonul testosteron, agresivitatea șicomportamentul fizic riscant sunt caracteristici programate încreierul băieților. Este important, însă, să se facă distincția între „agresivitate“ și „violență“.
Există o corelație clară între competitivitate și agresivitate, așa cum există una la fel de clară între acestea și mânie — o corelație pe care culturile anterioare, instruindu-și soldații, au înțeles-o. În cultura romană, de pildă, mânia unui soldat era parte a energiei lui sacre, și această mânie trebuia încurajată, astfel încât el să fie mai agresiv în bătălie. În aceeași măsură, în vremurile culturii romane, în timpul ritualurilor de inițiere în tainele bărbăției, bătrânii, tații și profesorii îi învățau pe băieți unde și când era de bun augur să-și manifeste această mânie. Cu alte cuvinte, băiatul nu învăța doar cum să concureze și să fie agresiv în cultura masculină; el învăța deopotrivă și principiile de „gestionare a mâniei“.
Acest tip de educație devine din ce în ce mai important, căci valorile noastre culturale se schimbă, astfel încât din ce în ce mai puțini băieți sunt formați, de la vârste foarte fragede, să fie soldați. În vremurile de demult, era de la sine înțeles că un băiat avea să devină soldat într-o bună zi. Era de la sine înțeles că, prin intermediul societății în care trăiește, va deveni un bărbat care era capabil de a-și sacrifica viața pentru o cauză majoră. Din fragedă pruncie era învățat de ambele culturi, atât de cea masculină, cât și de cea feminină, aptitudinile, concentrarea fizică și spirituală, precum și disciplinarea sentimentelor, inclusiv a furiei, necesare în rolul lui de protector al vieții. Bărbatul știa ce e important, ce viață trebuia protejată și dacă era nevoie ca el să se sacrifice pentru asta.
Băieților noștri le lipsește adesea o astfel de educație sacră, așa cum le lipsesc și capacitățile de gestionare a mâniei, care se dobândeau odată cu acest tip de îndrumare. Dominația sistemelor militare apunând, avem totuși nevoie să înțelegem mai profund beneficiile competiției și apoi să transferăm aceste informații copiilor, sub formă de capacități de gestionare a furiei și a spiritului competitiv.
Băieții noștri nu au, adesea, capacitatea de a distinge între ființe și obiecte inanimate, în încercările lor de a-și exprima sentimentele, pentru că nu au fost învățați care este valoarea celor dintâi și simpla utilitate a celor din urmă. De fapt, mulți dintre noi, speriați de energia masculină, îi învață pe băieți să nu-și exprime deloc mânia, nici măcar pe obiectele neînsuflețite. Acest lucru este imposibil pentru un băiat, date fiind structura lui biologică, precum și educația primită în cultura din care provine.
Cum spunea psihologul Aaron Kipnis: „Violența nu este un dat al masculinității. Violența este învățată. Agresivitatea este, în schimb, datul firesc al băieților“.
Calitatea și cantitatea comportamentului agresiv la un băiat depind întotdeauna de vârsta băiatului și de cum a fost învățat să o canalizeze. Băieții care au afecțiuni mentale, suferă de tulburarea de deficit de atenție (hiperactivitate), sunt genetic feminini, au un creier feminin, sunt homosexuali sau au o personalitate pe care părinții o vor descrie drept „mai sensibilă“ decât a altor copii se pot dovedi mai mult sau mai puțin agresivi decât „un băiat obișnuit“.
Cu toate acestea, una dintre cele mai bune modalități de a educa un băiat este de a-i canaliza agresivitatea și comportamentul riscant — preponderente la el, ca urmare a testosteronului. Efectul pe care îl are testosteronul asupra unui băiat în secolul douăzeci are în spate milioane de ani de istorie. Dacă e să privim în urmă cu patru milioane de ani, masculii aveau nevoie de mai mult testosteron decât femelele ca să poată să se reproducă. Faptul că acest hormon producea mai multă masă musculară decât grăsime corporală și faptul că aceasta îi făcea pe masculi mai agresivi, acum patru milioane de ani, erau, cel mai probabil, doar funcții secundare. Acum, însă, libidoul mai crescut al bărbaților, spre deosebire de cel al femeilor (în medie), producerea unei mase musculare crescute și nivelurile mai mari de agresivitate par a fi funcții primare ale testosteronului.
Băieții sunt programați în așa fel, încât au nevoie de o cultură care să le ofere un sistem special de îndrumare, disciplină și structură. Dacă această cultură este minimalizată, redusă la nimic, dacă încercăm să-i schimbăm fundamentul, sau dacă nu îi oferim o structură, nu doar eșuăm să le oferim băieților noștri dragostea de care au nevoie, dar ne condamnăm întreaga noastră cultură, aceea în care trăim cu toții, la o creștere a numărului actelor de violență, sexism, homofobie și a altor pericole.
Ca sa fii la curent cu toate noutatile despre Meseria de Parinte nu uita sa:
- Te inscrii la Newsletter (vei primi saptamanal un email cu ultimele articole publicate)
- Dai Like Paginii de FB Meseria de parinte
- Te inscrii in Grupul De FB Meseria de parinte
- Dai Subscribe la canalul de YouTube Meseria de Parinte
******************************************************************
Meseriadeparinte.ro este un blog personal, proprietarul de drept este Ana Maria Mitrus.
Ca vizitator si deci utilizator al blogului confirmi ca ai citit si esti de acord sa respecti TERMENII SI CONDITIILE stabilite de Meseriadeparinte.ro.
Folosirea acestui blog si a serviciilor continute in el, este gratuita, sub rezerva respectarii de catre vizitatori a acestor termeni si conditii.
Articolele publicate pe Meseriadeparinte.ro se afla sub protectia legilor privind drepturile de proprietate intelectuala (cum ar fi – dar nu limitativ la: L8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe, L84/1998 privind marcile si indicatiile geografice).
Comenteaza cu contul de FB