Analiza tranzactionala

Analiza tranzactionala (AT) isi are radacinile in psihanaliza, dar nu este atat de infricosatoare precum suna. Fondatorul ei, Eric Berne a inceput sa o dezvolte ca pe o teorie a personalitatii, a comunicarii si a relatiilor interpersonale. Ideea de baza este ca tot procesul de comunicare si relationare cu alti oameni (si uneori chiar cu noi insine) se bazeaza pe tranzactii care pot fi analizate in scopul explicarii personalitatii si a cresterii si dezvoltarii personale. Prin domeniile de specializare pe care le-a dezvoltat ulterior, AT ofera o intelegare practica a dezvoltarii copilului.

AT este explicata cu ajutorul catorva concepte printre care starile Eu-lui, tranzactiile si scenariul de viata (mai sunt cateva dar mie astea mi-au placut cel mai mult).

Eric Berne definea starile Eu-lui ca fiind “un ansamblu constant de ganduri si trairi, direct asociat unui ansamblu corespunzator de comportamente”. Eu-ul oricarei persoane este formata din trei componente:

                    Parintele : este o colectie de comportamente, gânduri si sentimente pe care le-am preluat de la „cei care au                             avut  grija de noi”. Expresia „cei care au avut grija de noi” este folosita pentru a ar?aa ca Parintele este preluat nu                    doar de la parintii natrali  ci poate include si atitudinile, judecatile si valorile fratilor si surorilor mai mari,                                   bunicilor, profesorilor, etc.

                   Adultul: este un set de comportamente, gânduri si sentimente care sunt reactii directe la „aici” si „acum”.                                Termenul Adult nu se refera la vârsta matura. Copiii mici au si ei starea Adult a Eu-lui.

                  Copilul: este o colectie de comportamente, gânduri si sentimente, „înregistrari” ale experientelor din copilarie                       si ale modului în care am raspuns la aceste experien?e. La randul sau, Copilul are trei subdiviziuni                                                     corespunzatoarea uneia dintre cele trei stari descrise, dar déjà lucrurile incep sa se complice si intram in                                     zona de studiu.

Tranzactia – este unitatea de baza a interactiunii sociale si este formata dintr-un stimul si un raspuns (verbal sau non verbal) intre doua persoane. Pentru a se expica ce se intampla in procesul comunicarii (care este format din tranzactii) se folosesc starile EU-lui. Pot exista tranzactii intre niveluri similare ale Eu-lui celor doua persoane care interactioneaza (tranzactii paralele sau complementare de ex. Adult – Adult)), sau intre niveluri diferite (tranzactii incrucisate de ex. Adult – Copil);

Si de aici decurg cele trei reguli de aur ale comunicarii:

  1. Cand tranzactiile raman paralele (la acelasi nivel), comunicarea poate decurge la nesfarsit
  2. Cand o trazactie este incrucisata, comunicarea este intrerupta
  3. Comportamentul rezultat in urma tranzactiilor este determinat de nivelul psihologic si nu cel social. Cu alte cuvinte exista o prima tranzactie, de obicei verbal, la care se raspunde cu o alta tranzactie care poate sa fie de asemenea verbala (la nivel social) dar de multe ori este non-verbala (la nivel psihologic).

Scenariul de viata – este de departe cea mai interesanta teorie (parerea mea) pentru explicarea propriului destin. Conform lui Berne, cei mai multi oameni stiu inca din copilarie ce vor face cu viata lor, vor crea o poveste pe care tot restul vietii se vor stradui sa o respecte. Acesta poveste se numeste scenariu de viata si schita lui de baza este conceputa pana la varsta de – atentie!- : 2 ani!!! Factorii care determina realizarea acestui scenariu sunt foarte diversi . In general pana la varsta de 6 ani (si uite cum se leaga lucrurile, teoriile si cum apar explicatii ulterioare) acestui scenariu ii sunt adaugate detalii care vor fi revizuite in perioada adolescentei. Iar in perioada adulta ne justificam scenariul prin distorsionarea realitatii, astfel incat sa ajungem a finalul stabilit.

Scenariul de viata poate fi modificat cu ajutorul liberului arbitru (daca exista destula dorinta si vointa pentru a schimba ceva) sau…. cu ajutor specializat.

Important este ca scenariul de viata ne incadreaza in una din categoriile:

– Invingator

– Neinvingator

– Invins

Tu cum vrei sa fie copilul tau?

 

Comenteaza cu contul de FB

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *