Ce le spunem copiilor despre sex?

V-am tot povestit de-a lungul timpului care este legatura mea cu “Educatia pentru viata de familie” a.k.a educatia sexuala. Long story short: in ’93 au fost facuti primii pasi in educatia sexuala din Romania de niste tineri vizionari care si-au dat seama ca adolescenta lor a fost marcata de lipsa informatiilor legate de sex, asa ca si-au dorit sa schimbe acest lucru pentru generatiile urmatoare. Au aflat cum se procedeaza in alte tari, au cautat finantari si in ’96 au pornit primul program de educatie pentru viata de familie pentru adolescenti. Orele de educatie aveau loc in orele de dirigentie de la clasa a 10 a si se tineau dupa un  manual realizat de o echipa din care am avut marea sansa sa fac parte si eu. Din ’96 sunt implicata in acest proiect, am fost si eu instruita, am tinut ore la clasa, am participat in campanii de vara la Costinesti unde am impartit pliante si prezervative pe plaja, am facut demonstratii despre utilizarea prezervativului, am povestit cu tinerii despre infectii cu transmitere sexuala, despre luarea deciziilor, despre valori si multe alte subiecte la fel de interesante si utile.

Am facut aceasta mica introducere ca sa intelegeti exact situatia urmatoare: Nu stiu ce sa le spun fetelor mele despre sex. Exact, ati citit bine. Nu pot sa-mi dau seama sub nicio forma ce ar trebui sa stie, cat ar trebui sa stie si cand ar trebui sa stie chestii legate de sex, avand in vedere ca au 3 si 6 ani. Este evident ca pregatirea pe care o am ma ajuta enorm, dar detaliul cel mai important este ca tot ce stiu este aplicabil pentru tinerii de 16 ani. Pentru copii prescolari nu exista programe de educatie sexuala. Si nu stiu ce as putea sa-i spun Alexandrei daca ar veni acasa si mi-ar propune sa facem sex si la fel nu stiu ce as putea sa fac daca as pati ca prietena mea: eram in parc amandoua cu copiii, noi stateam pe banca iar cele mici se jucau. La un moment dat fetita ei (6 ani)s-a aruncat langa noi pe banca, rosie la fata si cu ochii stralucitori si ne-a spus extaziata “ce bine e sa te dai pe bara, simt o amorteala placuta la burtica si e tare bine… ma duc sa ma mai dau…”. Va dati seama ca am inghetat amandoua.

Exista voci care spun ca educatia sexuala impinge tinerii sa faca sex. Credeti-ma ca nu e asa. Si va spun asta ca beneficiar direct al unui program de acest gen dar si ca trainer care a vorbit poate cu sute de tineri care au beneficiat la randul lor de acest program. Adevarul este ca tinerii devin mai responsabili, isi incep viata sexuala mai tarziu si mai ales stiu sa se pazeasca de infectiile cu transmitere sexuala, de abuzuri si de influenta anturajului. Mai mult decat atat, aceste informatii salveaza vieti. Exista mai putine cazuri de avort, de sinucidere sau de graviditate la adolescente.

Totusi, lumea s-a schimbat si va spun, ca mama in primul rand, ca 16 ani este mult prea tarziu pentru inceperea educatiei sexuale. Copiii nostri sunt expusi de la varste extrem de mici la informatii si presiuni legate de sex pe care nu le inteleg si pe care nu stiu cum sa le gestioneze. Curiozitatea lor legata de acest subiect este perfect sanatoasa dar din pacate informatiile pe care le primesc de la mediul exterior nu sunt cele mai corecte.  Exista cel putin trei motive pentru care este necesar sa le vorbim copiilor nostri despre sex inca de la varste prescolare: 1. este cel mai usor sa discuti cu copiii de 2-4 ani. Ei absorb informatiile ca buretele apa. Nu-i invatam pana la urma decat stiinta si lucururi despre sanatate. Nu e ok sa lasam tacerea noastra sa-i invete ca despre astfel de lucuri nu se discuta; 2. Copiii au nevoie de multi ani pentru a intelege si asimila ceea ce dorim sa le transmitem – valorile si morala impartasita de noi. Nu e ok sa lasam pe altcineva (mass media, anturajul) sa ne ia locul si sa le ofere copiilor nostri mituri, interpretari gresite, valori deviante, forme de manipulare; 3. Studiile efectuate peste tot in lume arata ca acei copii care primesc informatii despre sanatatea sexuala in particular sunt protejati impotriva abuzurilor si a exploatarii sexuale.

Ei bine, exista o carte “Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex” scrisa de Meg Hickling care  ne ajuta sa facem primii pasi in educatia copiilor nostri. Primele mesaje legate de sex, apar inca din primele zile de viata si sunt transmise chiar de noi, parintii lor. Mesajele non verbale, atingerile, ingrijirea de zi cu zi, expresiile fetei si actiunile noastre, toate ofera sugarului o cantitate uriasa de informatii despre sanatatea sexuala. Si ar fi bine ca noi parintii, sa putem numi organele sexuale cu aceeasi naturalete cu care numim de exemplu, umerii. Ganditi-va cum ii invatam pe copii despre corpul lor: “uite nasul, uite barbia, uite buricul”. Dupa care sarim direct la genunchi :).

Copiii nu se maturizeaza dintr-o data asa ca nici educatia lor nu trebuie facuta toata dintr-o data. Asa ca nu ar trebui sa ne fie foarte greu sa stapanim acest domeniu atat de important, dar totusi exista niste conditii: in primul rand trebuie sa ne autoinstruim, sa asimilam o multime de informatii noi. In al doilea rand trebuie sa avem o atitudine deschisa si destinsa fata de copiii nostri si sa transmitem aceasta stare de spirit si lor. In al treilea rand, trebuie sa recunoastem ca, vrand nevrand, trebuie sa-i educam si pe ceilalti membri ai familiei noastre si de ce nu, pe membrii comunitatii in care traim.

Si o sa va spun o poveste cat se poate de reala pe care am auzit-o de la o eleva intr-una din clasele la care am intrat cu programul de educatie sexuala: cand era prin clasa a treia, in drum spre scoala, a abordat-o un tip care a intrebat-o daca nu vrea sa-i vada penisul. Pana sa raspunda ea, au aparut niste oameni in zona asa ca individul a disparut. Ajunsa acasa, pustoaica a intrebat-o pe mama ei ce e ala “penis”? Mama ei a inceput sa se balbie dar in final i-a spus ca e un  fluturas (?!). Fetita multumita, si-a petrecut urmatoarele saptamani, cautandu-l pe tipul respectiv prin cartier sa-l roage sa-i arate penisul (fluturasul). Ce ziceti, e de ras sau de plans? 

Sunt multe subiecte despre care trebuie vorbit copiilor: despre schimbarile care se vor petrece cu corpurile lor, despre cresterea sanilor si cresterea parului pubian, despre erectiile nocturne, despre menstruatie,  despre faptul ca nu e frumos sa ne expunem zonele sexuale sau ca nu e ok ca altii sa le mangaie zonele sexuale sau sa le ceara sa le arate.

Mai mult decat atat sunt toate intrebarile fanteziste pe care cei mici le au si la care trebuie sa raspundem cu toata sinceritatea si cu toata naturaletea necesara adecvate evident, varstei pe care o au: cum se fac copiii?, de cate ori trebuie sa faci sex ca ramai gravida?, ce este sexul oral? cum fac dragoste homosexualii? ce este masturbarea?

Odata cu perioada adolescentei apar situatii mult mai complicate. Ajunsi la aceasta varsta, copiii nostri au de invins doua obstacole majore ca sa devina, la capatul evolutiei lor, adulti din punct de vedere sexual – mai ales daca n-au primit informatii legate de sanatate, inainte de a intra in adolescenta.

In primul rand, ei traiesc cu impresia ca ar trebui sa stie totul despre sexualitatea lor, doar pentru ca au implinit 14 ani. Filmele revistele, televiziunea, toate promoveaza o imagine a adolescentului ca o masina dezlantuita de facut sex. Cand isi dau seama ca nu stiu ceva, adolescentii cred ca nu e cool sa intrebi nici prietenii (care pot rade de tine) dar nici parintii. Tacerea este o forma de rebeliune foarte raspandita printre adolescenti care se tem sa nu le fie dezvaluita ingnoranta.

Al doilea obstacol este faptul ca nimeni nu discuta deschis despre problemele de sanatate sexuala, iar adolescentii au handicapul lipsei de experienta. Nu cunosc pe nimeni cu HIV (sau care sa aiba vegetatii genitale sau care sa fi ramas gravida din greseala) asa ca din punctul lor de vedere (neinformat) aceste probleme nu exista.

La toate astea se adauga presiunea anturajului care ii forteaza sa adopte anumite comportamente riscante, pentru a fi acceptati de cei din grup. Ma refer la fumat, la consumul de droguri, la furt uneori si lista este deschisa…

Dar haideti sa ne gandim la noi parintii. Suntem niste adulti maturi? Suntem capabili sa le vorbim copiilor nostri despre sex? Sa nu uitam ca educatia si discutiile deschise sunt cea mai buna protectie pe care le-o putem oferi copiilor nostri.  Daca le oferim copiilor nostri valori morale solide nu vom avea decat de castigat. Si noi si ei!

————————————————-//————————————————-

Multumesc Editurii Humanitas pentru ca mi-a oferit oportunitatea sa citesc aceasta carte si sa pot scrie despre ea pe blog. Cartea face parte dintr-o colectie practica adresata parintilor, ce contine 7 titluri extrem de interesante. Aceasta colectie va fi lansata sambata 1 septembrie 2012 la ora 11, pe terasa Librariei Humanitas Kretzulescu (Calea Victoriei nr. 45), unde suntem asteptati cu totii, pentru a invata cum sa devenim parinti mai buni.

Comenteaza cu contul de FB