Raw food: Interviu Una Culuna
Tot citind diverse lucruri, din blog in blog si din link in link, am gasit un blog despre o doamna cu o poveste foarte interesanta. Pe mine ma fascineaza povestile de viata, unele dintre lecturile mele preferate fiind biografiile.
Si aceasta poveste, pe care o redau mai jos, merita citita pentru ca este o lectie de viata din cel putin doua puncte de vedere: in primul rand reinventarea si puterea de a te ridica si a merge mai departe si in al doilea rand, stilul de viata pe care il promoveaza si pe care ar fi ideal sa-l urmam cat mai multi.
http://bucuriebunastarehrisca.blogspot.com/2010/10/in-loc-de-despre-mine.html
COSMOPOLITAN: De cit timp esti adepta stilului de viata raw?
UNA CULUNA: De pe 1 august 2009 🙂
COSMOPOLITAN: Ce te-a determinat sa schimbi «foaia alimentara»?
UNA CULUNA: Curajul de a face uz de dreptul meu nativ la fericire; sti cum e, informatiile vin spre noi permanent; pentru mine, noaptea aia a fost noaptea cand am avut urechile sa aud, onestitatea de a recunoastre adevarul, curajul de a fi fericita, curajul de a fi diferita (sectanta, cum m-am autodenumit privandu-i pe cei din jur de numele pe care mi le-ar fi dat ascunzandu-si propria teama sub umbrela acoperitoare a sarcasmului).
Am schimbat “foaia alimentara” cum ii spui tu, intr-o noapte. Si-am schimbat o foaie goasa de tot, caci maica-mea-i moldovianca; o moldoveanca neaosa, care – asa a invatat si ea de la mama ei – si-a exprimat mereu iubirea pentru familia sa prin marile castroane aburinde de chiftele; mama ne-a aratat mereu ca ne iubeste gatindu-ne si indopandu-ne pana la refuz cu carne pe care-o procura, cu mari eforturi “pe sub mana”, in vremi de trista amintire. Nu stiu daca pana la 31 de ani mancasem mai mult de doua mere crude… placinta cu mere? o multime…
Am schimbat, deci, o foaie grosa, caci nici macar nu-mi comandam salata la restaurant – asa… ca garnitura – si nici macar nu stiam sa incropesc o salata.
Am schimbat o foaie groasa caci, in primele zile ma intrebam serios si teribil de ingrijorat cum am sa supravietuiesc.
Am schimbat o foaie groasa caci n-am avut niciodata un blender sau un storcator de fructe.
Am schimbat o foaie groasa caci obisnuiam sa beau 2 litri de cafea in fiecare zi.
Am schimbat o foaie groasa caci puteam sa beau mai mult alcool decat majoritatea barbatilor pe care ii cunosc 🙂
Cum am schimbat foaia? E greu sa explici (e imposibil, probabil) o revelatie. Am stiut, pur si simplu. Am vazut trei documentare intr-o noapte: Food Matters, Victoria Boutenko – 12 Steps to Raw Foods, si Raw for Life.
Victoria Boutenko had me at hello :-). E o mare doamna care povesteste-n vorbe documentate da’ nepretentioase ce-i aceea viata raw vegan.
Am avut, pur si simplu curajul de a-mi auzi vocea interna; eram, se pare, pregatita sa incep sa TRAIESC 🙂
Pentru alti oameni, pentru multi dintre prietenii mei, schimabrea incepe mai cu manusi, incep prin a elimina carnea, apoi toate produsele animale, apoi trec la 51% din orice masa crud, apoi la 80%, unde raman un numar de ani. E si asta o varianta, atata vreme cat functioneaza…
COSMOPOLITAN: Care sint motivele pentru care recomanzi si altora un asemenea stil alimentar?
UNA CULUNA: :-))))))))) E ca si cum te-ntreaba cineva: “ai de ales intre doua variante: varianta A: te simti batrana, urata, depresiva, lipsita de energie, fara chef de viata si nesigura si varianta B: te simti tanara, energica, fumoasa, verde, plina de pofta de viata si Sti cu S mare ca n-ai sa te imbolnavesti niciodata, ca ai sa fi o bunica vesela si cocheta, imbaindu-te in apa rece a oceanului in zori avand certitudinea ca n-ai sa racesti niciodata; ce varianta alegi? 🙂
COSMOPOLITAN: Care sint beneficiile raw food diet? Spune-mi cum se simt pe piele proprie.
UNA CULUNA: Am lipsit de la balul de absolvire a Colegiului National Sfantu Sava pentru ca am avut o mare cadere de calciu care ma paraliza in pat la fiecare ciclu menstrual. Am suferit de migrene cumplite intreaga mea viata (de pe la 10 ani m-au tot internat in spital in incercarea de a depista cauzele… mi-au smuls polipii, mi-au facut punctii, mi-au scos amigdalele, m-au investigat cu toate sculele, palniile si paroscoapele…). Am fost supraponderala in ultimii 10 ani din viata mea (de la 21 de ani cand l-am nascut pe Matei si pana pe 1 septembrie 2009); am facut facultatea de psihologie cautandu-ma pe mine insami; am baut mult intr-o vreme a vietii mele incercand sa-mi mangai dorul de pacea launtrica care, se pare, stiam ca mi se cuvine.
Pe propria-mi piele, rezumatul suna asa:
– primele 10 luni de raw au fost, pentru mine paradisul
– n-am mai avut niciodata o migrena
– am slabit 10 kg in prima luna de raw
– am slabit 30 kg in primele 6 luni raw
– dupa 5 luni de raw am inceput sa scriu un blog si inca si azi, la peste 9 luni de cand am inceput sa scriu, primesc, zilnic, macar un mesaj in care un cititor dintr-un ungher al tarii imi multumeste cu lacrimi in ochi pentru viata minunata pe care-o traieste de cand s-a facut raw
– dupa un an de raw, in micuta mea carciuma raw, unde totul e preparat cu mainile mele, totul e prooaspat si frematator de viata, in ast mic loc ascuns, pranzeste, cand si cand excelenta sa, ambasadorul frantei la Bucuresti
– fiu-miu, fost asmatic, care obisnuia sa raceasca grav de 15-20 de ori pe an, raceli finalizate, indubitabil cu o criza de astm care necesita injectii de cortizol, fiu-miu, asadar, e cel mai bun jucator de baschet din seria lui, in drum spre selectie la profesionisti si a racit de doua ori intr-un an;
– eu n-am mai luat nici un fel de medicament de un an
– n-am nevoie a ma spal cu sapun pentru ca secretiile corpului meu nu miros niciodata
– dorm, in medie 4-5 ore pe noapte si-mi e suficient
– imi amintesc cu greu ce-i aceea o migrena
– ciclul menstrual dureaza 2 zile si aste 2 zile sunt la fel cu celelalte zile ale lunii: o asteptare cuminte dar entuziasta a minunatiilor care au sa se manifeste azi in viata mea, o curiozitate a sincronicitatilor la care am sa asist astazi, cu zambet de autor constient in coltul gurii
– ti-am zis ca de la felul asta de a manca ai o mirabila claritate a mintii?
– ti-am zis ca ai energie sa faci tot ce-ti doresti?
– ti-am zis ca mancarea e incarcata energetic si informational si ca devii mai bun, mai rabdator, mai echilibrat, mai rezistent la efort fizic?
– ti-am zis ca cacao cruda contine pea, adica hormonul fericirii?
– as putea sa contiunui astfel pret de 256 de intrebari 🙂
– aaaaa, ti-am zis ca avem clienti bolnavi de tot felul de forme de cancer si alte boli degenerative grave care se vindeca alaturea-ne?
– ti-am zis ca s-au vindecat deja de diabet 6 doamne care ne sunt cliente?
– ti-am zis ca avem clienti care vin sa manance la noi doar pentru ca gasesc ca mancarea pe care-o pregatim este gourmet?
– ma simt usoara, energica, isteata, libera si fericita; da, mancarea conteaza!
COSMOPOLITAN: Exista si efecte negative? E ok sa adopti un asemenea regim pe viata?
UNA CULUNA: Da, exista si efecte negative:
– unul dintre ele este acela ca viata ta incepe sa se deruleze pe repede-nainte; incepi sa cresti ca fat-frumos, intr-un an cat altii-n sapte… si-asta te va indeparta de prietenii cei vechi care raman… hai sa spunem intr-o alta zona ; si-ti pare rau ; si tragi nadejde ca vor veni, curand si ei catre infericire.
– alt efect negativ este acela ca cei dragi tie, uneori bolnavi, uneori grav bolnavi, nu sunt pregatiti sa auda adevarul asta simplu de cand lumea: “fie ca mancarea ta sa-ti fie medicament si medicamentul tau sa fie mancare”… e atat de simplu… si totusi asisti neputincios, cate-odata la degradarea fizica si psihica a dragilor tai; te simti uneori de parca esti un desert, ai o maaaaare oaza de apa la tine si, totusi, prietenii tai mor in jurul tau deshidratati pentru ca nu sunt pregatiti sa faca cei cinci pasi pana la oaza pe care-o strigi in gura mare.
– un alt efect negativ este acela ca, dupa ceva vreme de raw, incepe ceea ce se cheama detoxifierea… exista o detoxifiere fizica si-apoi, exista si o detoxifiere emotionala;
– detoxifierea fizica e simplu de a fi inetleasa: dupa ce sangele tau este alcalin o perioada de timp suficient de lunga, corpul se simte in siguranta sa incepe sa curete toxinele ingesuite, stocate indesat in toate organele interne; si astfel, dupa 10 luni de paradis (in cazul meu) intr-o zi te trezesti si ai o migrena, si nu mai esti asa de vivace cum fusesei in ultimele luni (si e cam tough, caci asa de repede te obisnuisei cu binele absolut :-)…); daca nu esti informat te poti speria: pentru ca numa’ ce te obisnuisei sa fi atot-sanatos, atot-energic, atot-potent, atot-bine-dispus, si, prima tendinta e aceea de a face ce te-a invatat societatea sa faci: te indoiesti: “auleu, trebuie ca nu mananc corect” :-); daca esti bine informat, insa, te bucuri sa sti ca, corpul tau a inceput sa disloce toxinele, sa le elimine in sange, de unde au sa paraseasca corpul care are sa intinereasca o bucata;
– cu detoxifierea emotionala e… ceva mai complicat; asa cum toxinele se stocheaza in organe, tot astfel traumele se stocheaza in inconstient; si, cand esti suficient de echilibrat emotional (lucru care se intampla atunci cand esti raw), traumele astea incep si ele sa fie detoxifiate, sa iasa si sa te bantuie; si nici asta nu-i o experienta imediata placuta 🙂 ; diferenta e ca, spre deosebire de o persoana “normala” tu STI ca-i o stare temporara;
COSMOPOLITAN: Cum iti gasesti timp sa gatesti? Trucuri, sfaturi, «organizari» ca avem nevoie…
UNA CULUNA :
– timpul in care inveti sa “des-gatesti” este, intr-adevar o investitie… :-); lumea spune, si are dreptate sa spuna astfel, ca nu-si gaseste timp pentru a gati raw… de fapt nu-si gaseste timp pentru a gati nimic… cate oale de sarmale “normale” ai facut tu in ultima luna? cate ciorbe? cate roast-beaf? cate torturi? ti se pare ca gatitul “normal” nu necesita timp pentru ca… nu gatesti 🙂 gasesti oricand shaworma, prajituri, ciocolatele, cascaval, paine…. gata facute in marele malaxor consumist, gata sa fie introduse in suferindu-ti si mereu flamandu-ti corp 🙂
– eu, personal, mi-am acordat luxul de a face scoala de gateala raw pe repede-nainte: mi-am dedicat 2 luni de viata acestei invataturi si astazi, am o carciuma gourmet in care gatesc in fiecare noapte pentru 30-40 de oameni; sti cat timp iti ia sa prepari o supa cruda? 10 minute (cu tot cu spalarea legumelor); laptele crud ii gata in 5 minute (mai putin decat timpul in care te-ai duce pana la chioscul din coltul blocului); un tort e gata in 30 minute iar sarmalele in 40 minute (cu tot cu timpul de impachetare, manufacturare a sosului si a smantanei de caju si, cred, cu tot cu timpul de mancare 🙂
– dar, da, intrebarea ta e perfect justificata… si pentru a raspunde la intrebarea asta, am creat eu “La vie en raw.z”, caci nu atat timpul de preparare imi era mie chinuitor cat timpul necesar procurarii ingredientelor; aveam nevoie sa vizitez 4 supermarket-uri, 3 plafare, 2 magazine arabesti, 4 magazine bio si sa fac 2-3 comenzi la magazine on-line diferite (dintre care doua din UK) pentru a-mi aduna ingredientele; La vie en raw.z a fost creat pentru a aduce in Romania, la preturi decente de tot, ingredientele de care are nevoie un sectant ca mine; bucurie.bunastare.hrisca este (printre altele) o carte de bucate on-line, cu poze si explicatii amanuntite. Asta e marele meu cadou pentru cei care-s gata sa dea piept cu viata traita ca libertate, fericire si claritate perena a mintii. Love!
COSMOPOLITAN : Daca mai e ceva de spus sau vrei sa sfatuiesti cititoarele in vreun fel, eu sint foarteeeeee incintata.
UNA CULUNA : Sti ce? Vreau sa urlu pentru cititoarele “noastre”: viata e minunataaaaaa.
Am trait 31 de ani de « viata normala »… Ce-i aia viata normala? Viata mea normala a fost una foarte reprezentativa pentru secolul nostru, viata unei femei de afaceri de succes, trezindu-ma in fiecare zi si carandu-mi picioarele jos din pat in vreme ce ma intrebam (etern): “eu pentru ce ma scobor din pat”; o viata colorata de migrene perene, depresii ritmice (priholog de profesie gasindu-ma :-)), dureri menstruale, pre-menstruale, post-menstruale, o mare tristete si lispa de sens inradacinate pana-n rarunchii fiintei mele. Am trait zile terne, incununate de succese profesionale dese dar tot atat de sterpe ca si monotonia vietii de afaceri care le-a creat.
Am trait in umbra intrebarilor: « cine sunt? de unde vin? care-i rostul meu pe lume? unde-am sa ma duc cand am sa mor? », intrebari pe care m-am staduit din rasputeri sa le acopar sub mormane de cumparaturi de la toate mall-urile si targurile si boutique-urile. Si m-am mai straduit sa le ascund sub kile de mancare indesata noaptea, in orele cele grele, indesate cu genunchiul in stomac.. doar-doar reusesc sa ma inconstientizez… si-mi iesea 🙂
Am trait ingropata sub cele 30 kilograme in plus si am lucrat la cooperativa munca in zadar, jucandu-ma de-a toate dietele pamantului si incercand toate retetele de infericire rapida publicate in reviste. Sti lipsa aia de sens, pe care, in intimitate o simti si tu de cate ori iti dai voie sa te asculti? O sti? Sigur c-o sti… Ma crezi cand iti spun ca ea nu e un dat? Ma crezi cand iti spun ca poti trai FIECARE ZI CA PE O SARBATOARE? Nu ma crezi… si-i normal. Nici eu nu te-as fi crezut pe tine daca mi-ai fi spus asta in urma cu-un an si-un pic.
Si-apoi, intr-o mirabila noapte, m-am trezit! Am avut eu soarta sa vad niste documentare si sa aud (nu doar sa ascult, ci sa aud: “esti ceea ce mananci”); am avut bafta sa vaz cu ochii mei oameni de aproape 70 de ani care fac 700 de flotari in lant, doamne de 65 de ani care arata fantastic, domni de 83 de ani care fac sarituri la trambulina, doamne de 80 de ani carora le-a crescut alt rand de dinti, doamne carunte de 60 de ani carora incepe sa le creasca par negru si bogat si greu si matasos, etc, etc, etc.
Si am stiut atunci, intr-o singura noapte ca asta-mi doresc si eu: tinerete fara batranete si viata fara de moarte 🙂 Am stiut atunci (nu banuit, nu crezut, nu acordat un oarecare grad de probabilitate, nu incercat, ci STIUT, stiutul cel de pe dinauntru), am stiut, asadar, ca sunt ceea ce mananc si ca imi doresc sa manac viata. Si sa fiu viata.
Primul meu an raw a fost paradisiac: eating life with a big spoon :-), adicaltea am mancat viata cu linguroiul cel mare si-am concluzionat: viata e minunataaaaaaaaaa.
Concluzionand pentru cititoarele “noastre” :-), zic asa:
– daca eu, care (cum ar spune prietetnul eugen ionesco: “cand m-am nascut aveam 14 ani” :-), harsita in depresii si tristeti de tot felul urlu de bucuria vietii in fiecare zi a vietii mele
– daca eu junk food-ista convinsa, supraponderala vesnica, dietomana si yoyomana, mare bautor de alcool si vesnic mancator de carne
– eu mama singura si ravasita
– eu femeie de afaceri cu un program de lucru de minim 12 ore pe zi,
– daca eu am facut-o… oricine poate. ORICINE POATE!
